Complexul de la Dealu este compus din: biserica mănăstirii, turnul clopotniţă, paraclisul și corpul chiliilor cu logia.

La 17 noiembrie 1431, voievodul Alexandru Aldea dăruia satelor Alexeni şi Răzvad, pentru pomenirea tatălui său, „mănăstirea de la Dealu”. În locul vechii biserici Radu cel Mare a început să zidească mânăstirea, ce a fost sfinţită în 1501.

Mai târziu biserica a suferit jafuri şi distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory şi a trupelor habsburgice. 

La inițiativa lui Neagoe Basarab biserica a fost zugrăvită cu „văpsele şi cu aur”. Planul bisericii este trilobat şi este compus din pronaos, naos şi absida altarului. Pronaosul este împărţit în 2 travei inegale, care nu se găsesc în structura altor biserici și susţin cele 2 turle mici. 

Decorația bisericii este împărțită de un brâu orizontal în 2 registre, împodobite cu arcade oarbe. Se găsește pe peretele din vest, care încadrează și  intrarea, pisania şi cele 7 rozete traforate (care sunt așezate în registrul superior).

Pe turlele pronaosului și naosului au fost sculptate motive cu un concept nou. De aceea au primit și numele „motivul Dealu” și au influențat arhitectura monumentelor construite ulterior.

Mânăstirea Dealu a fost un centru de răspândire a culturii prin cărţi scrise de călugării caligrafi. Aici a fost instalată și prima tiparniţă din Ţările Române.

Într-o sală de pe latura de vest se află o expoziție ce are, printe altele, crucifixul din lemn de chiparos, sculptat şi ferecat în argint, donat de Matei Basarab, precum şi icoane pe lemn datând din secolul al XVII-lea.

În pronaos se găsesc mormintele voievozilor de la Târgovişte: Vladislav al II-lea, Radu cel Mare, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pătraşcu cel Bun, Radu Bădica precum şi mormântul capului domnitorului Mihai Viteazu.

Mânăstirea Dealu a fost și loc de pelerinaj, iar clădirile mănăstirii  au găzduit şcoala divizionară de ofiţeri, Şcoala Copiilor de trupă și Liceul Militar „Nicolae Filipescu”.