Cheile Tatarului este o rezervație geologică, naturală și paleontologică de interes național aceasta fiind ocrotită mai ales pentru vegetația termofilă de aici.

Rezervația se întinde pe o suprafata de 0,7 km, în special la coada lacului Bolboci. Acolo, râul Ialomița a săpat în calcarele existente încă din jurasic. Cheile arată ca niște văi înguste, cu versanți abrupți și un profil transversal în forma literei “V”. Pe longitudine, sunt înclinări accentuate datorită rocilor dure și a calcarelor. 

Pe versantul stâng al văii Tatarului, la o altitudine de 1549 m, sunt intrările în două dintre cele mai cunoscute peșteri din țara noastră: Peștera Ursului și Peștera Mică. Acestea sunt cele mai înalte stațiuni paleolitice din țara noastră și sunt recunoscute pentru flora și pentru osemintele rămase de la populațiile care le-au folosit ca adăposturi în perioada de retragere a ghețurilor.

Peștera Ursului are mulți vizitatori mai ales datorită fosilelor de Ursus spelaeus descoperite aici. Sistemul carstic Tataru mai cuprinde, pe lângă peșterile menționate, și doline, lapiezuri sau Cheile Tatarul Mare.

Peștera Ialomiței și toate cheile din masivul Bucegi (Cheile Urșilor, Tatarului, Peșterii, Coteanu, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Gâlma, Varariei, Orzei) fac parte din marea rezervație naturala din Bucegi – Horoabel- Urșilor.