Sorcova

Anul Nou este marcat în comunitatea românească, de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, desigur precreștin, dar care, în timp, a ajuns sa facă, s-ar zice, casă bună cu creștinismul. Cântecele respective atrag norocul sau binecuvantarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. Trebuie spus ca Plugușorul și Sorcova sunt legate de înnoirea anului, neavand nicio legătură cu ciclul religios al Crăciunului.

În vechime se colinda cu o mlădiță înmugurită de măr. Ea se punea în apa în noaptea Sfântului Andrei și până în ziua de Sfantul Vasile, era înflorită. Așa ne explicăm și de ce în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre marut, margaritar. Astăzi sorcova este confecționată dintr-un băț, în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Materialele utilizate sunt:

– o baghetă de aproximativ 30-40 de cm;

– beteală;

– panglică colorată;

– hârtie creponată;

– sârmă subțire;

– ață colorată;

– folie de staniol

Bagheta se înfășoară în sârmă, apoi pe cadrul creat se prind alte bucăți de sârmă, modelate în tulpini. Fiecare sârmă este înfășurată în beteala de pom argintie. Hârtia creponată se împăturește la întâmplare, în încercarea de a imita aspectul de floare, pentru a face pampoanele sorcovei. Pentru un pampon se pot folosi 2 – 3 flori, în diverse culori, legate direct cu sârmă. După ce au fost realizate, sunt fixate pe bat.

Numele de „sorcova” vine de la cuvantul bulgar „surov” (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore. 

Cu sorcova se bătea de mai multe ori umărul unei anumite persoane, jucand rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite sanatate, tinerețe și fertilitate celui vizat. Ziua când copiii mergeau cu sorcova era dimineața de Anul Nou.