Palatul Cantacuzino
Localizare
Scurtă Descriere
Palatul Cantacuzino sau „Micul Trianon” a fost construit la Florești, județul Prahova, de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis și Nababul lăsându-l moștenire fiului său Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost construit de meșteri francezi și are un stil eclectic francez cu elemente rococo și neoclasice. Planul arhitectural a fost făcut de Ion Berindey, ce mai proiectase în trecut palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, pentru același boier. Acesta este cunoscut și sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care în prezent adăpostește Muzeul Național „George Enescu”.
Palatul de la Florești este inspirat de arhitectura „Micului Trianon”, dar și a „Marelui Trianon”, ambele situate în grădina Palatului Versailles din Franța. Construcția este realizată în stilul Mavros, unde s-au folosit betonul armat, șina de cale ferată și granitul.
Arhitectul Berindey a construit Palatul Cantacuzino din București și pe cel din Florești pentru că în 1898 a fost numit arhitect-șef al Ministerului de Interne. Această funcție a ocupat-o până în 1901.
La parter erau 15 încăperi, printre care o sală mare de onoare de 70 mp. Palatul a fost construit din cărămidă și pe exterior a fost placat cu piatră de Albești, care semăna cu travertinul. Pe fațada principală este o coloană ce închide o terasă unde se află ușile.
Palatul se aseamănă cu Micul Trianon fiindcă este construit pe trei nivele inegale (demisol, parter și etaj). însă, pe fațadă are elemente din Marele Trianon. Spre exemplu, are 10 coloane neoclasice care sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor. La Marele Trianon, însă, erau 16 coloane.
Pe fațada de Sud a Palatului Cantacuzino, la etajul 1 deasupra holului, se află o sculptură în basorelief ce reprezintă doi îngeri care au blazonul familiei. Ancadramentele ferestrelor sunt sculptate în piatră de Albești și au motive diferite la fiecare dintre cele trei nivele ale Palatului. Zidurile exterioare au peste un metru grosime iar fundația Palatului și a întregului demisol sunt realizate din piatră brută. Astfel, primul nivel a fost păstrat aproape în totalitate.
Finisajele exterioare au fost făcute din calcarul alb de Albești care atunci era considerat la fel de prețios ca marmura. În jurul Palatului au fost plantați arbuști de esență rară.
În fața palatului a fost amenajat un bazin ce are o formă distinctă. Sistemul de încălzire este
asemănător cu cel de la Castelul Peleș.
Turnul de Apă
Grădina din fața Palatului este desenată de peisagistul francez Emile Pinard. Are modelul parcurilor „a la francaise” care coboară în mai multe terase de la bazin spre lunca Prahovei. Apa se scurgea într-un canal și traversa tot parcul. Existau și multe podețe și cel mai mare dintre ele se păstrează până astăzi. în parc erau multe statui din piatră, iar la o distanță mică de palat era un castel de apă înalt de 30 de m. Acesta se aseamănă cu Turnul Chindiei de la Târgoviște.(declarat monument, cu cod LMI PH-II-m-A-16490.02)
În urma primei vizite la palat, Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino și soția lui George Enescu a descris Palatul în felul următor:
„Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traversează câmpia între Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietății, nici drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiștilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau grădinile de la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate (fiecare copil dispunea la Florești de locuința sa personală, așezată în jurul corpului principal, doar mesele se luau în comun)”.
Lucrările au început în 1911 și erau aproape terminate în 1913, atunci când Nababul a murit de pneumonie. Lipseau doar niște finisaje interioare. Mihail, fiul care a moștenit domeniul, nu a dorit să termine proiectul așa că a încuiat palatul și de atunci a început degradarea construcției. În Primul Război Mondial germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele de teracotă. Și cutremurul din 1940 la afectat de asemenea serios. Generalul Friedrich Paulus, mare iubitor de artă, a scris în memoriile sale: „Valea Prahovei, pe lângă petrol și Castelul Peleș mai are o bogăție de neprețuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit și măreț decât originalul de la Paris”. În al Doilea Război Mondial, rușii au luat multe obiecte de valoare.
În 1945 construcția aparținea nepoatei Nababului, Alice Cantacuzino. Aceasta a cerut Comisiunii Monumentelor Istorice ca palatul să fie trecut sub protecție legală. Pentru importanța sa, Comisia a acceptat cererea.
În 1948, prin naționalizare, întreaga proprietate a fost preluată de stat. Palatul, anexele și parcul de aproape 150 de hectare au fost transformate în unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu se înființa un sanatoriu TBC care funcționează și astăzi. La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Atunci au căzut și zidurile interioare, iar până și sătenii au contribuit la distrugerea Palatului atunci când demolau clădirea pentru a refolosi materialele de construcție.
Înainte și după revoluția din 1989 au fost inițiative de renovare. Însă au existat probleme cu sanatoriul TBC. Acesta ar trebui închis și pentru a nu exista niciun pericol ar trebui înlocuit un strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi. Există și alte probleme cum ar fi o ciupercă litofagă ce atacă pietrele. Din aceste motive Palatul nu a fost refăcut.
După revoluție, Palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului. În 2009 aceștia l-au vândut lui Radu Tudorache, primul consultant al Google din România.
Fost șef în Autoritatea Națională de Reglementare a Comunicațiilor, Radu Tudorache este acum unul dintre proprietarii fondului de investiții Newarch Investments. Încă nu se cunosc planurile noului proprietar cu privire la soarta palatului. Se estimează că pentru restaurarea clădirii ar fi necesari 20 de milioane de euro.
În prezent, palatul este înscris în lista monumentelor istorice din județul Prahova din 2010 cu cod LMI PH-II-m-A-16490.01, sub titulatura Palatul „Micul Trianon”-ruine.