Constantin (Costi) Herold
Constantin (Costi) Herold s-a născut la 4 februarie 1912 la Moreni – Dambovita.
A început să facă sport la o vârstă mică. Fotbalul a fost bineînțeles pasiunea debutului, la asociația M.A.T.I.L.U.S (Mingea atrage tinerii intelectuali la uzul sportiv).
A devenit apoi cunoscut în comună, la 10 ani, participând pentru prima oară la un mini concurs de atletism și câștigând toate cele 5 probe la care s-au organizat întreceri: aruncarea greutății (în realitate o simplă bucată de fier), săritura în lungime și înălțime, alergări de viteză și rezistență (cca 600–700 m, în jurul unei grădini).
A urmat apoi liceul „Petru și Pavel” din Ploiești pentru primele două clase. Aceasta eara școala unde mai învățau și frații săi mai mari. Apoi a fost la internatul profesorului Dumitriu, în curtea căruia are prilejul să-și încerce îndemânarea lucrând pentru întâia oară la aparatură de gimnastică specială și unde printre altele face cunoștință cu un disc adevărat, cu o greutate reglementară, și continuă să joace mai ales fotbal.
În toamna anului 1926 este la Brașov, unde se pregătește pentru performanțele polisportive.
În toamna anului 1931, Constantin Herold devine student al Academiei Naționale de Educație Fizică (ANEF) din București. Începe acum o perioadă de activitate foarte complexă, didactică, sportivă și organizatorică. Muncește din greu ca să poată ține pasul cu învățătura și în același timp cu sportul.
Baschetul
A debutat într-o partidă oficială de baschet în vara anului 1934, cu ocazia organizării primului campionat universitar bucureștean. Herold, împreună cu Prunescu, Popescu-Colibași, Balosache și alții, a făcut parte din selecționata A A.N.E.F. (Academia Națională de Educație Fizică), care însă la prima confruntare a suferit o înfrângere categorică în fața colegilor de la Drept (4-27)!
În anul 1937 a renunțat și la fotbal. N-a fost o simplă coincidență. Profesor de educație fizică și cu obligații din ce în ce mai mari față de instituție, de Telefoane în principal, a fost nevoit într-un fel să se orienteze către o activitate de performanță mai restrânsă. Intervalul de timp care începe cu retragerea de pe pista de atletism și de pe terenul de fotbal și se încheie în anul transferului la C.C.A., reprezintă etapa handbalului, a voleiului și baschetului, jocuri care îi vor aduce deținătorului recordului național la decatlon numai satisfacții, printre care și cinstea de a fi căpitan al echipelor reprezentative la volei și baschet.
În anul 1950 „Unchiul” – așa cum încep să-i spună „nepoții” Folbert, Dinescu sau Vasile Popescu, crescuți de el în echipa Telefoanelor și cum îi vor spune apoi toți ceilalți din marea familie a baschetului – găsește resursele necesare, fizice și morale, să-și mai încerce forțele în lupta de sub panou, la o vârstă la care numai sportivii de excepție sunt capabili s-o facă. Transferat ca jucător la C.C.A., evoluează un timp alături de Folbert, M. Nedef, Stoicescu, Buzaș și Eordogh, se străduiește să pună în valoare întreaga sa experiență și rutină competițională, dorește foarte mult să-și ducă echipa la titlul de campioană republicană, dar nu obține mai mult decît locul II, în urma unui rival greu de trecut, Dinamo București.
Ceea ce nu a reușit ca jucător, în acești ani ai ultimului popas dinaintea marii renunțări, va reuși din plin ca antrenor al unor „5”-uri de legendă, care vor rămâne înscrise la loc de cinste în cartea de aur a clubului Steaua și a baschetului românesc. Nume din generații succesive precum Folbert, Nedef, Niculescu, Fodor, Novacek Nedelea, Testiban, Dinescu, Costescu, Erdoch, Ghe. Valeriu, Savu Alin, Barau Ghe., Dimancea, Cimpeanu, Tarau etc., nume cărora li se adaugă și cel al Antrenorului Emerit prof. Constantin Herold, au atras o simpatie publică puțin obișnuită pe terenurile noastre și apreciate atât în țară, cât și internațional.
Cariera de sportiv
În anul 1966, profesorului Constantin Herold i-a fost conferit titlul de „Antrenor Emerit”, ca o recunoaștere a marilor sale merite în munca de instruire și educare a multor generații de sportivi. S-a amintit atunci, cu ocazia festivității de decernare a acestei înalte distincții, și de activitatea desfășurată de Costi Herold, talent complex, manifestat în practicarea a nu mai puțin de 14 discipline sportive.
- atletism : campion si recordman național la decatlon și 110m garduri; membru al echipei naționale.
- fotbal: jucător și.golgheter în divizia B;
- handbal în „11” : component al echipei naționale și participant la campionatele mondiale din 1937 în Germania;
4-5. volei și baschet: jucător și căpitan al celor două reprezentative ale țării;
- tir: locul III la campionatele naționale la pușcă, poziția culcat nerezemat, cu performanța de 393 puncte din 400 posibile;
- schi: campion la proba de patrulă militară;
- canotaj : participant la campionatul orășenesc la clasa gig-uri;
- polo pe apă; portar în echipa Telefoane, participantă în campionatul orășenesc;
- tenis de masă; campion sindical al Capitalei la proba de dublu mixt, împreună cu Coca Bunescu;
- tenis de cîmp: jucător categoria a Il-a în campionatul orașului București;
- rugby: jucător în echipa Telefoane;
- scrimă: campion universitar al Capitalei la spadă și sabie;
- gimnastică: membru al echipei model a ANEF-ului în tabăra studențească organizată cu prilejul Olimpiadei din 1936 la Berlin.
Cariera de antrenor
1950-1951. A început cariera de antrenor la echipa masculină de baschet „Locomotiva PTT” București, actualul club Rapid de astăzi. Echipa masculină câștigă primul titlu de campioană în 1951, sub denumirea de „Locomotiva PTT” (antrenori Constantin Herold și Vasile Popescu).
1954-1968. Aproape un deceniu și jumătate ca antrenor la clubul Steaua:
– 10 titluri de campioni naționali (1956, 1957 pînă în 1964, 1966 și 1967);
– 9 participări în Cupa Campionilor Europeni și 3 în Cupa Cupelor;
– victorii de prestigiu obținute în fața unor adversari de mare clasă internațională (Ț.S.K.A. Moscova, Dinamo Tbilisi, Virtus Bologna, Honved, Spartak Sokolovo, Slavia Praga);
– o neegalată performanță, aceea a calificării, în anul 1961, până în semifinalele celei mai însemnate competiții europene de club;
– spectacole entuziasmante, cu tribune întregi susținându-i;
– o echipă mare, capabilă să transforme baschetul în artă.
