Cazemata germană și luptele din al Doilea Război Mondial

Cazemata germană și luptele din al Doilea Război Mondial​

Localizare

Ce înseamnă o cazemată?

Cazemata este o lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, care protejează militarii de  bobardamentele artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene. Mai poartă denumire de buncăr. În Moreni există mai multe puncte în care armata germană a construit fortificații. Există inclusiv urme unde au fost amplasate celebrele tunuri antiaeriene flak 88.

Cele mai importante regiuni unde au fost cantonate trupele germane sunt următoarele: Dealul Pleașa, Dealul Țuicani (unul din punctele fortificate este prezent aici), Dealul Sângeriș și Dealul Ciufa (unde se află cea mai mare fortificație din  zonă)

În prezent există 2 locuri unde se pot vizita ruine ale cazematelor din al Doilea Război Mondial: punctul de observație antiaerian din Țuicani (cazemata de la Țuicani) și cazemata aflată pe dealul Ciufa (cunoscută cu denumirea de cazemata de la Sângeriș). Aceasta din urmă era dotată cu tunuri antiaeriene, mitraliere, depozite pentru muniții, bucătării și loucri pentru cazarea militarilor. Cazemata aflată aici a fost printre ultimele puncte germane cucerite de armata română în anul 1944

Moreni - punct vital pentru armata germană

Pentru a înțelege mai bine importanța regiunii pentru Germania nazistă vă vom furniza anumite informații despre acea perioadă.

În perioada interbelică există date care plasează România pe locul 5 din lume la exportul de produse petroliere și pe locul 7 la nivel de rezerve.

În anumite perioade zona Moreni producea peste 50% din producția totală a țării. Dacă la aceste cifre se adaugă și zona Ocnița totalul se ridică la peste 90% din producția totală a țării.

Germania era dependentă de petrolul românesc. După începerea războiului, din cauza embargoului impus de marina britanică, Germania nu mai putea importa petrol de la alte țări producătoare (Venezuela sau SUA). În consecință aceasta si-a orientat politica pentru acapararea producției de petrol din România. Dependența de petrolul românesc era masivă. În urma unor cercetări efectuate s-a arătat că dacă mai exista încă un stat ca România, Germania nu își acoperea necesarul de petrol.

Pentru a asigura protecția zăcămintelor, în zona au fost deplasate numeroase forțe militare, atât române cât și germane dotate cu artilerie antiaeriană, mitraliere și alte arme individuale. În această zonă au fost cantonate aproximativ 2000 de germani grupați în așa-zisa „Divizie Petrolieră”.

Zona a suferit numeroase bombardamente din partea aviației aliate, în special în anul 1944 (până la data de 24 august).

 

Luptele din zonă cu prilejul zilei de 23 august 1944

În seara zilei de 23 august, la vestea doborârii guvernului lui Antonescu și întoarcerii armelor împotriva trupelor naziste, muncitorii din Moreni au fost mobilizați de către comuniști să apere întreprinderile din zonă. Aceștia au primit arme de la unitățile militare. Au fost luate măsuri și pentru aprovizionarea populației cu energie electrică, apă și alimente. Planul militar român se baza încercuirea forțelor dușmane din Moreni și de pe formele de teren din jurul lui. În această acțiune erau folosite atacuri frontale cu manevre de cădere în spatele frontului (efectuate prin golurile rămase) și formarea unui baraj tactic înspre Nord (pe aliniamentul Ursei-Puturosu) care ar fi oprit orice tentativă a unei forțe inamice de a scăpa din încercuire și să fugă spre munți. Armata română din Moreni lupta pentru a îndepărta orice problemă pentru viitoarele lupte de pe Valea Prahovei. Comandantul german considera zona din Moreni ca fiind un loc foarte important din punct de vedere strategico-militar și economic (cetatea petrolului de la Moreni putea fi o sursă importantă de alimentare cu carburanți).

La 24 august 1944 armata română (din subunităţile batalionului 2 vânători gardă, batalionul 22 infanterie, batalioanele 3 şi 4 vânători moto, 2 companii din batalionul 5 pionieri și câteva tancuri), împreună cu muncitori înarmați, au atacat trupele naziste de pe înălțimile orașului Moreni. Muncitorii au tăiat firele telefonice ce făceau legătura între pozițiile inamicului. Astfel, nu își mai puteau coordona acțiunile militare din zonă și a tirului bateriilor de artilerie antiaeriană. Niște grupuri de muncitori înarmați au asigurat principalele puncte de trecere din zonă. Ei opreau pătrunderea hitleriștilor în schele. Atunci, muncitorii împreună cu ostașii, au preluat și paza sondelor de la schele și au forțat gărzile nemțești să depună armele. La schelele „Astra Română”, formaţiunile de muncitori au asigurat paza uzinei electrice și a atelierului mecanic. Aceștia au rămas câteva zile consecutive în incinta întreprinderii pentru a asigura alimentarea constantă a orașului cu energie electrică. Ajutați de localnici, subunitățile armatei române au reușit să înconjoare armatele naziste. Acestora li s-a cerut să capituleze, însă au refuzat. Deoarece erau înconjurați în totalitate, gruparea maiorului Prună a început atacul în dimineața zilei de 26 august. Au asaltat poziția de pe această înălțime cu un Batalion din regimentul 22 Dorobanți și cu Batalionul 3 vânători moto.

Naziștii au fost luați prin surprindere și au reacționat agresiv, însă foarte dezordonat și aproape haotic. Astfel, s-au creat culoare prin care armata română a reușit să se infiltreze. După câteva ore, hitleriștii au încetat lupta. Către orele 9:20 dimineața, Dealul Pleașa a fost cucerit. Au fost capturați 160 de prizonieri și un material de război important.

La scurt timp după dezarmarea prizonierilor capturați, două avioane hitleriste au încercat să bombardeze subunitățile maiorului Prună, însă bombele lansate nu și-au atins ținta. În același timp, un batalion din regimentul 2 vânători de gardă, ajutat de o companie de pompieri și în legătură cu Batalionul 3 vânători moto (care a devenit disponibil după atacul de pe Dealul Pleașa), au intervenit în estul și vestul Dealul Țuicani. După câteva ore și o luptă grea, românii au pus stăpânire și pe acea  înălțime importantă și au capturat 120 de prizonieri, plus armament.

În urma acestor victorii, inamicul încă dispunea de forțe importante la Moreni. Exista o fortificare solidă pe dealurile Sângeriș și Plaiul Nsipoasa. Sub tirul bateriilor de artilerie era întreaga vale a Cricovului Dulce. Hitleriștii se aflau pe căile de acces către Dealul Sângeriș. În luptele de pe dealurile Țuicani și Sângeriș, infanteria română a fost sprijinită și de artilerie, de câteva secții din bateria 153 A.A. Aceasta a aruncat asupra inamicului 400 de obuze într-un un timp scurt. Ostașii români au străbătut un teren dificil și au folosit cărări întortocheate, fiind ghidați de localnici.

După lupte sângeroase, dușmanul a fost înfrânt. Nemții care erau în viață au fost capturați cu toate bateriile ce le deserveau. Comandantul grupării Moreni, maiorul Dumitru Prună, a fost rănit grav în luptă și s-a stins din viață. A fost înlocuit la comandă cu căpitanul Cioaca, și acesta din Batalionul 2 vânători de gardă.

În timpul luptelor, hitleriștii au încercat de mai multe ori să iasă din încercuirea strânsă de la Moreni. Una dintre aceste încercări a avut loc la ora 10:00, când nemții au dorit să se retragă spre Ghirdoveni. Altă încercare avut loc câteva ore mai târziu, spre Dițești. Batalionul român a atacat din flanc și a reușit ca până la ora 16:00 să învingă inamicul din localitate și împrejurimi. Au fost capturați în jur de 750 de naziști, o baterie de tunuri de 88 mm şi un mare număr de maşini şi material de război. Alte resturi ale trupelor hitleriste care au încercat să se salveze de pe dealul Sângeriş, și care s-au retras în derută spre Ursei, au fost lichidate de escadronul de cavalerie al şcolii de ofiţeri din Târgovişte. Un lucru asemănător li s-a întâmplat și trupele Diviziei 54 SS a generalului Hoffmeier care se aflau la Gura Ocniţei şi nu au putut interveni în luptele de la Pleaşa – Ţuicani.

Bilanţul total al luptelor din ziua de 26 august arată că trupele noastre au capturat peste 850 de prizonieri, 2 baterii, un depozit de muniţie, multe arme automate şi un bogat material de război. În afară de un număr mare de răniţi, inamicul a mai lăsat pe câmpul de luptă şi peste 100 de cadavre. Şi unităţile româneşti au avut pierderi semnificative. Numai în luptele de pe dealul Sângeriş au căzut un ofiţer şi 14 soldaţi, de asemenea au fost răniţi 4 ofiţeri şi 25 de soldaţi. Victoria românilor s-a datorat promptitudinii intervenţiilor, elanul ofensiv, dârzeniei în apărarea unor puncte importante, iniţiativei şi spiritului de sacrificiu, sprijinul gărzilor patriotice din Moreni. Astfel că în momentul când trupele sovietice conduse de maiorul Jadovici au intrat în Moreni, localitatea era deja în mâinile armate române, care reuşise să salveze de la distrugere unul din centrele de mare importanţă în evoluţia ulterioară a războiului. August 1944 a reprezentat un energic şi determinant act de voinţă al întregii noastre naţiuni și o afirmare a hotărârii poporului român de a lupta orice dominaţie străină, de a fi liber şi deplin stăpân în ţara sa, de a-şi hotărî singur destinele.

La luptele din Moreni locuitorii au avut un rol important. Sprijiniţi cu arme de la postul de jandarmi sau de la unităţile militare, muncitorii au început să patruleze în jurul fabricilor şi prin schelă, în timp ce nemţii încercau să se grupeze şi să se evacueze spre Băicoi. Din cauza rezistenţei întâlnite în zona Băicoi, armata germană se întoarce la Moreni şi ocupă vechile amplasamente.

Atunci, armata română a cerut sprijinul locuitorilor. Câteva exemple sunt: Mihai Ştefan de 18 ani a fost rănit în timp ce conducea o grupă de ostaşi spre bateria Pleaşa; Vasile Rădescu moare electrocutat încercând să întrerupă legăturile telefonice; Ionaş Ştefan taie 30 m de cablu telefonic nemţesc de Sângeriş; Feher Mona Eremia a alimentat cu proiectile brandurile ostaşilor români care atacau punctul Cristian; Filimon Iacob şi Chiţimia Iulian au fost călăuze ale soldaţilor spre punctele întărite ale nemţilor etc.

Cu cuvinte simple, oamenii povestesc despre „războiul de lângă casă”, amintind şi de producţie, viaţa sindicală şi activitate politică. 

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” – “Sf. Dimitrie”

Biserica construită între anii 1891-1895

Biserica “Schimbarea la Față”

Biserica construită în anul 1868

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial - Stavropoleos

Monument aflat în apropierea Primăriei Municipiului Moreni

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial - Moreni

Se află la intersecția străzilor Mihai Viteazu și Victoriei​

Monumentul eroilor

Monument aflat în parcul Central

Focul de la Moreni

Celebrul incendiu petrolier din Moreni - un foc care a ars mai mult de 2 ani.