„INFIINTAREA UNUI CENTRU NATIONAL DE INFORMARE SI PROMOVARE TURISTICA IN MUNICIPIUL MORENI, JUDETUL DAMBOVITA”

Choose Language

 Pentru a verifica informațiile vă rugăm să vizitați link-urile prezente. S-ar putea să existe anumite modificări. Ultima actualizare Martie 2017.Mulțumim!

PLOIESTI

 

MUZEUL PETROLULUI PLOIEȘTI

 

Contact

str. Dr.Bagdasar nr.8

Program de funcționare: Marți - Duminică 09.00 - 17.00; Luni închis ; 

Tel.: 519.542; 597.585 

 

Descriere

"A fost inaugurat la 8 octombrie 1961, ca urmare a sărbătoririi centenarului industriei petroliere româneşti, în 1957. Este găzduit de un frumos edificiu care a permis amenajarea unor săli şi cu o curte care a fost transformată într-o expoziţie în aer liber. Patrimoniul muzeului a crescut de la 800 piese în 1961, la peste 8.000 în 1994. Este singurul muzeu de acest gen din România, înfiinţarea sa la Ploieşti fiind o recunoaştere a statutului oraşului în cadrul industriei petroliere din ţara noastră.

În muzeu pot fi văzute exponate de mare interes istoric şi documentar:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Na%C8%9Bional_al_Petrolului

http://www.ploiesti.ro/mpetrolului.php

 

 

Muzeul de Stiinte ale Naturii Ploiesti

 

Contact

Program vizitare

Muzeul Omului Ploiesti, incinta Palatul Culturii
Marti - Duminica 9.00 - 17.00

Gradina Botanica Bucov
Inchis pe timpul iernii
(1 nov 2016 - 1 apr 2017)

Secţiile Sinaia, Slanic, Valenii de Munte, Cheia
Marti - Duminica 9.00 - 17.00
Luni - Inchis

Tarife Muzeale

Muzeul Omului Ploiesti, incinta Palatul Culturii
Tarif vizitare:
5 RON individual, 3 RON grup cu ghidaj

Gradina Botanica Bucov
Tarif vizitare: 3 RON

Secţiile Sinaia, Slanic, Valenii de Munte, Cheia
Tarif vizitare:
3 RON individual, 2 RON grup cu ghidaj

 

Muzeul de Stiintele Naturii Prahova - "Muzeul Omului"

 

A fost odata” …..

Asa incep povestile si asa a inceput si povestea Muzeului de Stiintele Naturii din Ploiesti, când in urma deciziei nr. 1671 din 14 februarie 1956, lua nastere Muzeul Regional de Stiintele Naturii. 
Muzeul functiona in incinta cladirii Palatului Culturii din Ploiesti care a fost construita in anul 1923, iar la cârma lui se afla prof. emerit Margareta Mosneaga, care a pus bazele primelor colectii. 

Realizat pe principii dioramatice impuse de acea perioada, erau prezentate flora si fauna zonei si o sectie de evolutionism.
Inca din acea perioada, profesoara Margareta Mosneaga afirma la vârsta de 60 de ani ca: “Cu tineretea dioramelor mele ma simt si eu tânara”, si probabil asa era deoarece a reusit sa strânga in jurul muzeului numerosi tineri, “prietenii muzeului”, elevi dornici de a-si completa cunostintele de la clasa.

Ulterior muzeul a fost refacut in 1977 cu o noua tematica de biologie umana (Muzeul Omului) sub indrumarea d-nei Zoe Stoicescu Apostolache si a colectivului de muzeografi ai timpului.

In 30 decembrie 1958 s-a deschis acvariul care era format din 14 bazine mari si 10 bazine mici unde erau expusi pesti indigeni din fauna regionala, dar si specii exotice din diferite parti ale lumii.

In 1972 este inaugurat Muzeul din Cheia “ Natura Vaii Superioare a Teleajenului”, une erau expuse elemente de flora si fauna, raritati si endemisme din zona, precum si date si aspecte cinegetice, probleme de ocrotire si de economie naturala a zonei.

In 19 august 1973 in parcul din Sinaia s-a deschis expozitia “Rezervatia Bucegi”, unde erau prezentate plante rare si ocrotite, flora si fauna Masivului Bucegi.

In 30 august 1978 se deschide la Slanic “Muzeul Sarii” care ilustra formarea zacamintelor de sare dar si vietuitoarele din zona Slanicului.

Astazi muzeul reuneste un numar de 7 sectii muzeale care cunosc o evolutie ascendenta sub atenta indrumare a prof. Dr. Emilia Iancu care in permanenta a cautat sa mentina vie amprenta pe care initiatorii muzeului au dorit-o, dar totodata informatia oferita sa fie in concordanta cu cerintele muzeografiei contemporane. Aceasta implica si mobilizarea eforturilor in vederea 
pregatirii specialistilor in domeniile muzeografiei si conservarii.

Daca initial activitatea de muzeu se realiza de un personal restrâns care efectua atât activitate de cercetare si valorificare a patrimoniului muzeal cât si activitate de conservare, odata cu dezvoltarea sectiilor muzeale cât si a patrimoniului a devenit necesara cresterea numarului de specialisti si s-au putut departaja clar atributiile muzeografului si cele ale conservatorului.

http://www.muzbioph.ro/

 

Muzeul de Artă Ploieşti

 

Contact

Programul de vizitare:   marţi - duminică: 9 - 17

- luni: închis

În zilele de sărbători legale muzeul este închis

Adresa:            Bulevardul Independenţei, nr. 1 - Ploieşti GEO: 44° 56′ 15.74″ N, 26° 1′ 33.37″ E

Telefon / Fax:  0244 522264 / 0244 511375

Website:          www.artmuseum.ro

 

Descriere

Muzeul de Artă Ploieşti îşi are originea în Pinacoteca Municipiului Ploieşti, înfiinţată în noiembrie 1931 în urma eforturilor consecvente ale unui grup de vază de intelectuali ploieşteni, între care avocatul, omul politic şi colecţionarul de artă Ion Ionescu-Quintus, arhitectul Toma T. Socolescu, istoricul Dumitru Munteanu-Râmnic, cu sprijinul autorităţilor locale şi în cadrul Aşezămintelor Culturale „Nicolae Iorga”.

După Marea Unire din 1918, s-au luat numeroase măsuri, la scară naţională, pentru organizarea unei reţele de muzee specializate. Astfel, dispunând de o colecţie de artă românească din perioada clasică, modernă şi vizând achiziţii de la artiştii contemporani epocii respective, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se alătura muzeelor de artă deja existente la acea dată, între care Muzeul Brukenthal,Pinacoteca Naţională, Muzeul „Theodor Aman”, Muzeul „Anastase Simu”, Muzeul „Toma Stelian”, pinacotecile din Cluj şi Iaşi etc.

Evacuată în timpul celui de al doilea război mondial, Pinacoteca Municipiului Ploieşti se va reînfiinţa sub denumirea de Muzeul de Artă Ploieşti în anul 1955.

În 1969, autorităţile atribuie Muzeului de Artă Ploieşti actualul sediu din Bulevardul Independenţei nr. 1, Palatul „Ghiţă Ionescu”, care a găzduit, după 1919, Prefectura Judeţului Prahova.

Istoria clădirii

Monument de arhitectură de valoare naţională, înscrisă pe lista monumentelor istorice, clădirea este situată în centrul Municipiului Ploieşti, pe „Bulevardul Castanilor” (deschis în 1881), şi face parte dintr-o rezervaţie arhitecturală ce poartă amprenta preocupărilor stilistice ale arhitecţilor români şi străini din ultimul pătrar al secolului al XIX-lea.

Palatul a fost iniţial o reşedinţă particulară, compusă dintr-un corp central şi dependinţe, situate într-o incintă de mari proporţii, marcată de un gard sobru, în feronerie, ce poartă încă în medalioane iniţialele primului proprietar - omul politic şi bancherul Ghiţă Ionescu (1833-1898). Acesta îşi ridică şi îşi decorează casa în perioada 1885-1894, după planurile arhitectului român Leonida Negrescu, format la École des Beaux Arts din Paris şi profund marcat de personalitatea lui Charles Garnier (1825-1898), creatorul Operei Mari din Paris (1861) şi cel mai important reprezentant al stilului Second Empire.

Clădirea are un exterior sobru, decorat cu importante piese de stucatură ce susţin ancadramentele ferestrelor şi ale celor două balcoane de pe faţada principală şi de pe latura de sud. Acoperişul este înalt, semănat cu hornuri în stil francez, şi a fost realizat iniţial din solzi de ardezie. Intrarea principală, surmontată de un fronton marcat de un mare hublou, este jalonată de două felinare supradimensionate, realizate în feronerie, cu motive decorative în acord cu împrejmuirea.

Spaţiul interior se desfăşoară pe trei niveluri: demisol, parter şi etaj. Două scări din marmură albă marchează accesele: prima, din curte în holul principal de la parter, şi cea de-a doua, mult mai amplă, de la parter la etaj. Decoraţia interioară este în stilul neobaroc, cu influenţă şi realizare italiană. Coloanele, plăcile încastrate în pereţii holului central şi pe casa scării (realizate în stuco-marmură), plafoanele sălilor de la parter şi ale holului central (stucatură policromă şi aurită), frontoanele de deasupra uşilor de la parter şi capitelurile coloanelor (stucatură aurită de influenţă barocă) se datorează unor meşteri italieni. Doi dintre aceştia şi-au semnat şi datat lucrarea (1894), pe tamburul candelabrului de la casa scării, păstrându-li-se astfel numele: Elia şi Giaccomo din Friuli, Udine. Feroneria balustradei în două aripi a scării ce duce de la parter la etaj este lucrată în motivul rinceau-ului renascentist francez. Scara este marcată, de o parte şi de alta, de două (din cele patru existente iniţial) sculpturi de bronz, care asigură totodată şi iluminarea. Ele sunt reprezentări feminine, posibile alegorii ale orelor, şi aparţin marelui sculptor francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. Un important luminator asigură o vizibilitate spectaculoasă pentru holul de la etaj. Plafoanele acestuia şi cele de deasupra casei scării sunt pictate cu ghirlande şi medalioane reprezentând zeităţi romane.

Palatul a păstrat sobele originale, cu cahle de Boemia, dintre care cea mai importantă este căminul monumental pe două niveluri, realizat în faianţă de Meissen, cu un medalion pictat reprezentând un castel de pe Rin.

Clădirea a suferit, pe de o parte, diverse prefaceri de-a lungul timpului, şi, pe de alta, cutremurele din secolul al XX-lea i-au afectat structura de rezistenţă, ceea ce a impus laborioase lucrări de consolidare şi restaurare a decoraţiilor interioare şi exterioare. Ultima şi cea mai importantă lucrare de restaurare s-a încheiat în anul 2006.

Patrimoniul 

Patrimoniul muzeului este alcătuit, în principal, din artă românească modernă şi contemporană (secolele al XIX-lea şi al XX-lea) şi este structurat pe colecţii: pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă.

Colecţia de pictură a debutat în 1931, îmbogăţindu-se, de-a lungul anilor, prin achiziţii şi donaţii (între care cea mai importantă este Donaţia Seulescu-Stere). Ea oferă o perspectivă amplă şi semnificativă asupra evoluţiei genului, stilurilor şi influenţelor europene asupra picturii româneşti de şevalet din ultimele două secole. Nu lipseşte aproape nici un autor important, de la anonimii începutului secolului al XIX-lea până la ultimele generaţii ale secolului al XX-lea.

Nicolae Polcovnicul (1788-1842), Josef August Schoefft (1775-1850), Niccolo Livaditti (1804-1860), Constantin Daniel Rosenthal (1820-1851), Ion Negulici (1812-1851), Constantin Lecca (1807-1887), Mişu Popp (1827-1892), Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) şi, desigur, Theodor Aman (1831-1891) sunt doar câţiva din cei mai reprezentativi artişti ai secolului al XIX-lea, prezenţi cu lucrări dintre cele mai valoroase.

Nicolae Grigorescu (1838-1907) este, de asemenea, bine reprezentat în colecţia muzeului. Dintre lucrările lui se detaşează Cap de ţărancă - delicată tratare cu note impresioniste, ca şi Marină, cu un motiv din nordul Franţei.

Ion Andreescu (1850-1882) este prezent cu lucrări precum Târg la Buzău, Ghiveciul cu garoafe, Margine de sat şi altele.

Ştefan Luchian (1868-1916) este reprezentat printr-un Autoportret de tinereţe, databil în anul 1899 şi executat la Paris, dar şi prin peisaje de la Brebu, între care Crângul verde din 1912.

Bine reprezentată este şi generaţia anilor '30, prin lucrări de Theodor Pallady (1871-1956), Gheorghe Petraşcu (1872-1948),Jean Al. Steriadi (1880-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Ştefan Dimitrescu (1886-1933), Francisc Şirato (1877-1953),Samuel Mützner (1884-1959), Rodica Maniu (1890-1958), Nicolae Dărăscu (1883-1959), Iosif Iser (1881-1958), la care se adaugă diferite generaţii de artişti contemporani, cum ar fi Corneliu Baba (1906-1998), Alexandru Ciucurencu (1903-1977), Ion Ţuculescu (1910-1962), Ion Pacea (1924-1999), Georgeta Năpăruş (1930-1997), Constantin Piliuţă (1929-2003), Ion Sălişteanu, Vasile Celmare, Vasile Grigore, Marius Cilievici, Viorel Mărgineanu, Ion Biţan şi mulţi alţii.

Un alt domeniu bine reprezentat în colecţiile Muzeului de Artă Ploieşti, cu lucrări aparţinând secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, este genul graficii.

Printre zonele de interes ale colecţiei de grafică de şevalet se numără cele 20 de desene pe calc, cu motive dobrogene, semnate deNicolae Tonitza, provenind din atelierul Eugeniei Iftode. Există, de asemenea, numeroase desene şi crochiuri semnate de Jean Al. Steriadi, multe din ele reprezentându-i pe unii din contemporanii săi, precum pictorii Nicolae Dărăscu şi Iosif Iser. Se găsesc şi desene acuarelate, datorate lui Theodor Pallady, provenite din Colecţiile Yvonne Dinopol, Balcica şi Octav Măciucă, precum şi grafică satirică sau diverse compoziţii de Iosif Iser, provenind din Donaţia Elisabeta şi Mişu Weinberg. Se adaugă la acestea guaşe semnate de Lucian Grigorescu (1894-1956), Corneliu Baba şi mulţi alţii.

Gravura şi grafica de multiplicare în general sunt, la rândul lor, bine reprezentate, de la gravuri de secolul al XIX-lea, aparţinându-i lui Theodor Aman, până la gravura contemporană a unor autori din ţară şi din afara graniţelor ei. Prin organizarea, după 1990, a Bienalei Internaţionale de Gravură Contemporană „Iosif Iser”, Muzeul de Artă Ploieşti şi-a îmbogăţit patrimoniul cu sute de lucrări ce ilustrează toate tehnicile de gravură, mai vechi sau mai noi, şi care reprezintă, prin autorii lor, toate cele cinci continente, reuşind să ofere astfel o imagine cuprinzătoare a gravurii internaţionale contemporane.

Colecţia de sculptură este mai puţin numeroasă, dar foarte valoroasă. Ea cuprinde lucrări reprezentative ale unora din cei mai importanţi sculptori români, precum Dimitrie Paciurea (1873-1932), Cornel Medrea (1888-1964), Oscar Han (1891-1976), Alexandru Călinescu (1889-1979), Ion Jalea (1887-1983),Constantin Baraschi (1902-1966) (prezent, între altele, cu două proiecte de monumente ecvestre inedite ale Regilor Carol I şi Ferdinand, Dumitru Măţăoanu (1888-1929), Gheorghe Tudor (1882-1944), Romul Ladea (1901-1970), Ion Irimescu (1903-2005) şi mulţi alţii.

Artele decorative sunt reprezentate prin lucrări de artă contemporană din ceramică şi sticlă, o colecţie de icoane pe sticlă din secolul al XIX-lea, dar şi prin valoroasa colecţie de tapiserie contemporană românească, ce cuprinde lucrări realizate de Ion şiTeodora Moisescu-Stendl, Geta Brătescu, Pavel Codiţă, Lena Constante, Petre şi Ritzi Iacobi, Ion Nicodim, Ileana Dăscălescu, Angela Ionilete, Ileana Balotă, Ana Lupaş, Liliana Anastasescu, Ovidiu Paştina, Cela Neamţu-Grigoraş, Mariana Grumăzescu-Voicu şi alţii.

 http://www.artmuseum.ro/

 

Muzeul de Istorie Ploiești

 

Contact

Str. Toma. Caragiu, nr. 10,  Ploiesti, Prahova, Romania

Telephone: 0244 / 522.656 ; 0244 / 514.437

Fax: 0244 / 522.656 ; 0244 / 514.437

Mobile Phone: 0244 / 514.552

Website: http://www.histmuseumph.ro

e-mail: office@histmuseumph.ro

Persoane de contact:

Manager - Marinela Peneş

Director adjunct  - Mihai Dumitrache

Director adjunct -Director Valeria Anghel

Program de vizitare - Zilnic 9-17 (luni inchis)

Tarife de vizitare:

 -   8 lei /persoana

 -   la grupurile organizate de copii, elevi, studenti, militari, pensionari, eroi ai revolutiei se aplică o reducere de 75% (se considera grup minim 10 persoane)

 -   taxa de ghidaj, la solicitarea vizitatorilor individuali -5 lei

 -  intrarea gratuită- membrii I.C.O.M., personalul de specialitate din muzee, Asociația colectionarilor de artă, membrii Comisiei Naționale a Muzeelor, Comisiei Naționale de Arheologie, Comisiei Naționale a Monunentelor, Directiei muzeelor și colecțiilor, angajații Ministerului Culturii, veteranii de razboi, pensionarii care au lucrat în muzee, ghizii care însoțesc grupurile, scolile speciale pentru handicapați, studenții care efectuează practică.

 -   excepție de la aceste tarife fac Muzeul sătesc Sângeru și Expoziția permanentă “ Popas pe drumul vinului”, Tohani unde taxa de intrare la vizitatorii individuali este de 3 lei, iar la grupurile organizate de 2 lei. De asemenea taxa de ghidaj este de 2 lei.

Taxa de filmare:

 -   ziua 50 lei/ora

 -   noaptea 100 lei/ora

Taxa de fotografiere: 5 lei/ obiect

 

Descriere

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova edificat ca instituție în anii 1953-1955 prin strădania profesorului Nicolae Simache și a unui colectiv de oameni iubitori de istorie și frumos, este astăzi o instituție de cultura de prestigiu, care, prin cele 16 muzee deschise publicului, valorifică expozițional, mărturii materiale și spirituale din patrimoniul național și universal.
Având ca obiect de activitate depistarea, păstrarea, conservarea, valorificarea științifică și punerea în circuitul public a valorilor patrimoniale, muzeul urmărește organizarea unor activități specifice pentru cunoașterea istoriei naționale și a meleagurilor prahovene, pentru publicul tânăr, avid de cunoaștere și aflat în mare nevoie de repere morale și spirituale care să-i confere constiința de sine în concertul popoarelor europene.

Cu un patrimoniu muzeal deosebit de valoros, cele 16 expoziții permanente prezintă publicului vizitator momente semnificative din istoria acestor meleaguri sau din viață si opera unor mari personalități cultural – stiințifice românești.

 

Muzeul Ceasului ”Nicolae Simache” Ploiești

 

Contact

Adresa: Ploiești, str. Nicolae Simache, nr. 1

tel.: 0244 542 861

e-mail: mceasului@yahoo.com 

Program de vizitare:

              Marți-Duminică 9.00 -17.00

              Luni: Închis

http://www.histmuseumph.ro/

 

Descriere

Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploiesti, unic in reţeaua muzeală din România, înfiinţat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972) ilustrează prin colecțiile sale, evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcţionează Muzeul Ceasului, din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparţinut magistratului şi politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decoraţia originală, în stil romantic, iniţialele primului proprietar regăsindu-se şi azi, încadrate într-o splendidă feronerie a uşilor de la intrare. 

Expoziţia de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp şi de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) şi respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield - Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcţionare, dar şi ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. 

Muzeul atrage numeroşi vizitatori atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar mai ales prin spectaculozitatea şi diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianţa spaţiului muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În acelaşi context sunt expuse şi ceasuri de şeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. Menţionăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcţiune care are pe cadran inscripţionat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov). Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menţionăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcţiune şi azi, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Şcoala de Arte şi Meserii din Ploieşti. Ceasurile tablou de provenienţă austriacă şi germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate şi muzicale, ceasuri ce sunt în funcţiune şi astăzi - “Ceasul Potcovarului” şi “Arena de circ”. 

Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecţia muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi şi englezi din secolele XVIII - XIX; Julien Le Roy, Antoine Lepin, Abraham Louis Breguet, Benjamin Barber, George şi Edward Prior, s.a. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar marile firme producătoare de ceasuri în serie: Patek Philippe, Genève, Schaffhausen, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roskopf Patent, etc., Elveţia dominând producţia şi comerţul european de ceasuri. Prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecţionate, carcasele şi cadranele ceasurilor de buzunar sunt ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziţii diverse, realizate prin emailare, gravare sau pictare de un înalt nivelul artistic. Colecţia cuprinde şi unele ceasuri curiozităţi cum ar fi: ceasul “misterios” cu un cadran transparent şi mecanism înglobat în ramă; ceasul care imita “uzina cu aburi” în miniatură, inspirat de revoluţia industrială, realizat la Paris în 1900, ceasul “frizerului”, ceasul cu afişaj “digital “, ceasul cu mecanism antifurt, ceasul breloc, ceasul tip châtelaine, etc. 

Remarcabilă în cadrul Muzeului Ceasului din Ploieşti este şi existenţa unui număr semnificativ de ceasuri de personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine, care prin valoarea şi semnificaţia lor deosebită particularizează prestigiul şi renumele acestei unice instituţii culturale din România. Menţionăm dintre acestea ceasurile care au aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I şi Mihai I, ţarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. 

Diversitatea colecţiei Muzeului Ceasului “Nicolae Simache“ – Ploieşti este determinată şi de automatele muzicale şi ceasurile muzicale; majoritatea acestor piese funcţionând şi astăzi chiar daca au o vechime de peste 150 de ani. Includem în această categorie simphonioanele, cutiile muzicale cu cilindru, baletul mecanic, păsările mecanice, păpuşa mecanică, gramofonul şi patefonul. Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploieşti, instituţie emblematică nu numai a oraşului şi a judeţului nostru dar şi a României, este un loc de iniţiere în istoria fascinantă a orologeriei, de studiu pentru specialişti, de admiraţie pentru iubitorii de artă. 

 

Muzeul "Casa de Targovet din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea"

 

Contact

Adresa: Ploiesti, str. Democratiei, nr. 2

tel./fax: 0244 529 439

e-mail: casadetargovetploiesti@yahoo.com

Program de vizitare:

             Marti-Duminică 9.00 -17.00

             Luni: Închis

Coordonator: gestionar-custode Mihaela Elena Ioniță

 

Descriere

“Giuvaer al vechii noastre arte”- expresia îi aparţine profesorului Nicolae Simache, întemeietorul lăcaşurilor de cultură din judeţul Prahova - casa a fost construită în jurul anului 1785 de meşteri pricepuţi pentru un negustor localnic. Urmând moda timpului, structura sa îmbină elemente de arhitectură românească cu unele de influenţă orientală. De pe la 1801- 1802, când Mariţa, fata primului proprietar, o primeşte ca dotă la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploieşteni, clădirii îi va fi asociat numele acestei familii. La începutul secolului al XX-lea, urmaşii Mariţei şi ai lui Hagi Prodan vând imobilul Primăriei oraşului Ploieşti; casa aflată în ruină este remarcată de Nicolae Iorga şi arhitectul Toma T Socolescu. 

La puţin timp după primul război mondial casa a fost reparată şi s-a înfiinţat primul muzeu, numit “Muzeul Prahovei”, care adăpostea multă artă religioasă. În anul 1953, prof. Nicolae Simache a înfiinţat Muzeul “Hagi Prodan”. Mai recent (1985-2003), în spaţiile ei a fost găzduită expoziţia permanentă “Nichita Stănescu”.

Casa a cunoscut mai multe etape de restaurare înainte de anul 1953 - an în care a fost declarată monument de arhitectură - cât şi după aceea. Ultima operaţiune de acest gen a fost premergătoare evenimentului de la 18 iunie 2005 - dată la care a avut loc (re)inaugurarea “Casei de Târgoveţ”.
Expoziţia permanentă îşi propune să prezinte un interior de casă a unui negustor bogat din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea; ea include o serie de piese originale, ce au făcut parte din interiorul Casei Hagi Prodan, adevărate opere de artă; podoaba casei o reprezintă plafonul sufrageriei, din lemn sculptat in motiv stelat, dar şi frumoasele decoraţiuni interioare amplasate la uşi si ferestre realizate în stuc.

Vizitatorul care intră aici face o călătorie înapoi în timp: sofaua cu perne înflorate, măsuţele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele şi ciubucele, lădiţele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât şi ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menţionata “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819.

Vizitarea acestui lăcaş de cultură poate constitui o lecţie de istorie, dar şi o întoarcere în veacurile de mult apuse.

 

Muzeul ”Ion Luca Caragiale” Ploiești

 

Contact

Adresa: Ploiesti, str. Kutuzov, nr. 1

tel./fax: 0244 525 394

e-mail: muzeulcaragiale@yahoo.com

Program de vizitare:

             Marți-Duminică 9.00 -17.00

             Luni: Închis

Coordonator: conservator Nina Nicolae

http://www.histmuseumph.ro/

 

Descriere

Muzeul „I.L.Caragiale”din Ploieşti, a luat fiinţă din pasiunea pentru istorie şi cultură a distinsului prof. N. Simache, în anul 1962, când s-au sărbătorit 110 ani de la naşterea marelui clasic al literaturii române şi a fost reorganizat în anul 2002, cu prilejul ANULUI CARAGIALE.
Muzeul este găzduit în „Casa Dobrescu”, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Într-un spaţiu renovat şi cu mijloace de expunere moderne, tematica expoziţiei „CARAGIALE – OMUL ŞI OPERA” ilustrează principalele momente din viaţa şi creaţia scriitorului, la nivelul cercetărilor caragialiene de azi. Aceste exponate au în vedere atât criteriul cronologic, cât şi criteriul tematic. Ele aduc în faţa vizitatorilor imaginea scriitorului reflectată atât în oglinda contemporanilor, cât şi în cea a posterităţii.

În prima sală sunt expuse documente şi fotografii originale ce lămuresc în mare parte problema claselor absolvite de I.L.Caragiale la Ploieşti. Ambianţa locuinţelor scriitorului şi a camerei sale de lucru este reconstituită în sala a II-a, prin expunerea pieselor muzeale care au aparţinut scriitorului şi familiei sale: oglindă de cristal, masa din lemn cu decor realizat prin sculptare, o canapea şi două scaune, etc. Pe măsuţa de lucru, alături de toc şi călimară, se află manuscrisul parodiei „Dă dămult.... mai dă dămult...”; în rame de argint sunt expuse fotografii originale ale membrilor familiei şi prietenilor apropiaţi ai dramaturgului.

Pe hol un loc important îl ocupă bustul scriitorului, realizat de sculptorul Ion Jalea şi fotografiile unor mari actori care au dat viaţă eroilor lui Caragiale.

În ultima sală este prezentată în mod cronologic activitatea creatoare a marelui scriitor; marile creaţii dramatice: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D′ale carnavalului”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „Năpasta”. Perioada marilor nuvele şi schiţe caragialiene ocupă de asemenea un rol distinct în expoziţie. Ediţiile princeps, cu autograful scriitorului, ale volumelor „Teatru”, „Momente”, „Schiţe noue”, sunt expuse alături de fotografii, care pun într-o lumină nouă legăturile de prietenie ale scriitorului. Sunt expuse traduceri ale operei scriitorului în diferite limbi, afişe de interpretare ale comediilor lui Caragiale în lume: Franţa, Japonia, Spania, Italia, Belgia.
Expoziţia se încheie cu lucrările fiilor scriitorului Mateiu Caragiale („Crai de curte veche”) şi Luca I.Caragiale („Jocul Oglinzilor”).

 

Muzeul Memorial ”Paul Constantinescu” Ploiești

 

Contact

Adresa: Ploiești, str. Nicolae Bălcescu, nr. 15

tel./fax: 0244 522 914

e-mail: muzeulpaulconstantinescu@gmail.com

http://www.histmuseumph.ro/

Program de vizitare:

             Marți-Duminică 9.00 -17.00

             Luni: Închis

Coordonator: conservator Mihaela Ștefănescu

 

Descriere

Înfiinţarea acestui important aşezământ de cultură muzicală, se datorează, în primul rând, cumnatei compozitorului, ing. chimist Eleonora Constantinescu, care, în vara anului 1993, a donat statului, respectiv Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, clădirea în care a locuit şi un patrimoniu valoros cuprinzând un bogat fond de carte, piese de mobilier şi documente despre viaţa şi opera compozitorului, care a trăit o parte a vieţii în acest edificiu. După cum se ştie, compozitorul Paul Constantinescu este unul din fii de onoare ai municipiului Ploieşti,  care a văzut lumina zilei în această urbe, în dimineaţa zilei de 30 iunie 1909, dintr-o familie de intelectuali. 

Creaţia muzicala a lui Paul Constantinescu cuprinde un număr semnificativ de opusuri în domeniu simfonic, vocal - simfonic, muzică pentru teatru, film, muzică corală, muzică de cameră pentru voce şi pian, care prin excepţionala sa valoare, face parte din patrimonial artistic naţional.
Muzeul memorial ce-i poartă numele, prezintă în spaţiul expoziţional permanent, o seamă de documente inedite despre viaţa şi activitatea ilustrului muzician, grupate în cele şapte secţiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal - simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce şi pian şi muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaşte direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe şi afişe de concert care aduc în prim plan, prezenţa creaţiei sale în viaţa muzicală în ţară şi peste hotare. In vitrine sunt prezentate printre alte piese de rezistenţă, “Simfonia Ploieşteană”- lucrare de excepţie dăruită de compozitor oraşului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” şi “Oratoriul Bizantin de Paşti”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, ultima creaţie din prestigioasa sa operă muzicală.

În penultimele săli sunt expuse, în premieră absolută pentru publicul ploieştean şi nu numai, o seamă de lucrări de reală valoare artistică semnate de ilustrul compozitor în domeniul desenului şi caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învăţământul muzical universitar şi prezenţa sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală, reconstituie într-o admirabilă ambianţă de epocă, cabinetul de lucru al strălucitului muzician. Printre exponatele de o importanţă covârşitoare, se afla o excepţională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei şi printre primele din Europa Centrala, construit de firma F. Kaeferlie din Stutgart. Pianul a aparţinut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcăneşti din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat in posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziţionat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului.
În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Prahova şi al conducerii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric - s-au realizat lucrări de reparaţii interioare şi exterioare, iar zona sa de protecţie a fost special amenajata.
Cu acest prilej, în ziua de 20 decembrie 2001- zi în care se împlineau 38 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului muzician, s-a dezvelit un bust monumental în bronz, operă a sculptorului George Dumitru, membru U.A.P. din România.

Pentru punerea în valoare a operei nemuritorului compozitor, muzeul organizează anual între 30 si 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploieşti, studenţi şi cadre didactice de la Universitatea de Muzică Bucureşti şi Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală ce poartă numele acestui muzician de geniu, pentru elevii şi studenţii care studiază pianul, vioara, canto clasic şi compoziţie muzicală în liceele şi facultăţile de muzică din România şi din Republica Moldova.

 

 

Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu” Ploiești

 

Contact

Adresa: Ploiesti, str. Nichita Stănescu, nr. 1

tel./fax: 0344 100 768

e-mail: muzeul.nichitastanescu@yahoo.uk

http://www.histmuseumph.ro/

Program de vizitare:

             Marți-Duminică 9.00 -17.00

             Luni: Închis

Coordonator: conservator Ioana Roșu

 

Descriere

Intre anii 1926-1927, Nicolae şi Gheorghe, fiii "abagiului - comersant" Hristea N. Stănescu, construiesc, pe strada General Cernat nr. 2, "o casă albă cu un cat, fără ornament, amintind de casele ţărăneşti din satele de câmpie" (Ioan Grigorescu).

Aici se vor stabili, în 1931 - după căsătorie - Nicolae (Călae) Stănescu împreună cu tânăra şi frumoasa Tatiana Cereaciukina, şi tot aici, vineri, 31 martie 1933, în jurul prânzului, vine pe lume Nichita (Nini) viitorul mare poet al "necuvintelor".

Familia se măreşte: în 1938 se naşte Mariana Elena Doina, iar în 1943 în familia Stănescu apare un nou membru, Cristina, în vârstă de 9 luni, care va fi adoptată la vârsta de 18 ani.
In această casă - şi în această familie - poetul şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa.
Data de 13 decembrie 2002 marchează inaugurarea muzeului memorial, în casa natala a poetului.
Secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, muzeul prezintă "fenomenul Nichita" în spaţiul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format ca om şi ca poet.

În interior, dormitorul, biroul, sufrageria şi bucătăria amintesc de viaţa copilului şi adolescentului Nini, aşa cum era alintat în familie.

Parcurgând camerele înşirate una după alta, vizitatorul va putea admira piese de mobilier ce au aparţinut familiei Stănescu, câteva dintre ele fiind piese simbol, care apar şi în opera poetului: patul - pe care doarme încă jucăria favorită a lui Nini - pianul şi biroul de lucru, cărţile fundamentale, pendula, toate având darul de a ne introduce în atmosfera calmă a copilăriei "îngerului blond" care surâde din nenumărate fotografii. Pentru amatorii de cifre, date exacte şi documente legate de viaţa poetului, au fost amenajate două încăperi speciale: camera documentară şi biblioteca, care prezintă personalitatea poetului şi locul lui în contextul literaturii române şi universale.
Sunt expuse opera antumă a poetului (cărţi cu dedicaţii, autografe oferite familiei şi prietenilor), premiile care i-au recunoscut valoarea ca poet naţional (diplome oferite de Uniunea Scriitorilor din România şi de Academia Română) şi internaţional (Premiul pentru cel mai tânăr poet - Struga 1965, Brevetul şi Medalia Gottfried von Herder -1976, Marele Premiu "Cununa de aur" a serilor de poezie de la Struga - 1982). Manuscrise inedite (poezia "Quadriga", prima recunoaştere internaţională a poetului -1965), documente originale (extrasul din Registrul Stării Civile pentru născuţi pe anul 1933, legitimaţia de şef de rubrică la "Gazeta Literară" - 1957), fotografii, documente evocatoare ale activităţii de numismat (Diploma de Onoare a Societăţii de numismatică, medalii), opera postuma a poetului şi diverse obiecte personale completează imaginea omului şi poetului.

Corpul B al muzeului, adăposteşte o cameră multifuncţională destinată manifestărilor cu public : colocvii, dezbateri, proiecţii de filme, expoziţii temporare.

 

 

Muzeul Memorial ”Constantin si Ion Stere” Bucov

 

 

Contact

Adresa: Parcul Memorial ”Constantin Stere” Bucov, D.N. 1B, km. 11 +535

tel./fax: 0244 344 040

e-mail: muzeul_c.stere@yahoo.ro

http://www.histmuseumph.ro/

Program de vizitare:

             Marți-Duminică 9.00 -17.00

             Luni: Închis

Coordonator: conservator Elena Corina Mărășescu

 

Descriere

Muzeul este organizat în fostul conac al familiei unde a locuit şi creat patriotul basarabean, important militant pentru realizarea Marii Uniri; ca şi alte personalităţi ale culturii şi artei româneşti care au ales meleagurile prahovene pentru a-şi zămisli opera, Constantin Stere, acest român basarabean de geniu, care şi-a pus amprenta inconfundabilă pe viaţa politică românească dintre anii 1892-1936, s-a simţit ca la el acasă în intimitatea ploieştenilor de care s-a legat statornic, mai întâi prin prietenia caldă a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar apoi prin căsătoria cu Aneta Radovici. S-a născut la 1 iunie 1865 în localitatea Horodiştea, de lângă Soroca, în Basarabia, unde şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi  şi-a început activitatea revoluţionară,  îndreptată împotriva regimului ţarist. 

     Conacul din parcul Bucov a constituit locul său de suflet, în care  atât natura cât şi mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii şi redactării romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”, prin care a intrat glorios în cetatea literelor româneşti. Personalitatea vulcanică a lui Constantin Stere s-a format şi s-a clădit în lupta revoluţionară antiţaristă din anii studiilor de la Chişinău, dar mai ales în şcoala dură a exilului siberian, experienţe de viaţă extraordinare care i-au oferit argumentele cele mai sigure ale orientării sale politice şi ideologice către apărarea şi slujirea celor mulţi, a ţăranilor români, pe care i-a iubit cu ardoare şi în care vedea motorul dezvoltării sociale;l-a preocupat problema naţională care viza înfăptuirea unirii tuturor românilor în vatra străbună şi cucerirea independenţei şi suveranităţii reale a ţării. Scriitor, jurist, politician, s-a stabilit în România, după eliberarea din surghiun, în anul 1892, unde a găsit mediul politic şi cultural de la Iaşi, dar şi de la Ploieşti, propice susţinerii ideilor socialist-poporaniste, iar mai apoi social-liberale, ale luptei de eliberare a Basarabiei de sub dominaţia ţaristă, pentru unirea cu Patria-mamă şi emanciparea ţăranilor.

   În timpul vieţii, Constantin Stere a fost o persoană incomodă pentru mulţi politicieni, atât din stânga cât şi din dreapta eşichierului politic; susţinându-şi cu vehemenţă ideile şi convingerile, în numele cărora a făcut imense sacrificii personale, Constantin Stere a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un revoluţionar, destinul său confundându-se, de-a lungul întregii sale vieţi, cu acela al poporului român. Era firesc ca un om ca el să nu-şi poată găsi definitiv locul nici printre socialiştii marxişti, adepţi ai „revoluţiei mondiale”, nici printre liberalii de stânga ai lui Ion I. C. Brătianu, al cărui colaborator şi sfetnic apropiat a fost ani de zile, nici alături de naţional ţărăniştii lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, deşi a fost unul dintre ctitorii şi ideologii de frunte ai acestui partid.

În anul 1930 se retrage din tumultul vieţii politice; în conacul de la Bucov, pe aleile înmiresmate îşi petrece ultimii ani; se stinge din viaţă la 26 iunie 1936. După al doilea război mondial, Constantin Stere, ca mulţi alţi oameni politici şi scriitori interbelici, a fost trecut la index, viaţa şi opera sa politică şi literară fiind ţinute sub obroc o bună bucată de vreme, până prin anii 70, când s-a acceptat, tacit, publicarea unor lucrări biografice şi a unora dintre scrierile sale.
    Ion Stere a fost fiul lui Constantin Stere şi al Anei Ionescu- Radovici; s-a născut la Bucureşti în 1918; a urmat cursurile Liceului "Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti şi ale facultăţii de Filozofie - Psihologie din Bucureşti; a luptat pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei, înrolându-se ca volutar; spre sfârşitul războiului a făcut parte din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944; a plecat din ţară trecând Dunărea înot; a ajuns la Paris şi apoi în Statele Unite ale Americii. A fost căsătorit cu Suzana Stere - Paleologu şi nu au avut copii; a revenit în ţară de două ori după anul 1990, vizitând cu această ocazie parcul şi conacul de la Bucov.

  Muzeul memorial rămâne proiectul principal al programului de cinstire a personalităţii marelui patriot. Pe data de 13 martie 2003 s-a pus în aplicare Hotărârea Fundaţiei „Constantin Stere”, nr. 7, din 28 noiembrie 2002, de preluare în administrare a Casei Constantin Stere de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, în vederea transformării în Muzeu memorial; ca urmare, s-a comandat un proiect de restaurare şi reamenajare a clădirii, pentru a deveni funcţională ca muzeu memorial; s-a reconstituit, universul spiritual şi cel domestic, al familiei; Ana, soţia sa, pentru care venise la Bucov, şi copii lor, Ion şi Silvia, îşi vor ocupa locul de altădată; cărţi şi caiete, registre şi fotografii, pagini scrise de mână sau dactilografiate, cărţi poştale şi tablouri, icoane şi bibelouri, vase şi accesorii vestimentare, mobilier şi ustensile de scris, toate sunt ordonate întocmai, pentru a servi privitorului în aşa fel încât să-i inducă acea stare de curiozitate, cultural-afectivă, care să-l întoarcă în timp şi să-l apropie de marele cărturar. La parter se află holul de primire, salonul, sufrageria şi casa scării; la etajul I s-a reconstituit dormitorul mare şi dormitorul Silviei, biroul de lucru, cu biblioteca; în mansardă sunt amenajate birourile funcţionale ale Fundaţiei „Constantin Stere”; o sală multifuncţională, pentru organizarea unor expoziţii temporare, audiţii şi vizionări de filme, întâlniri şi dezbateri, spaţiu utilizabil pentru diverse manifestări culturale.

http://www.histmuseumph.ro/

 

Gradina Zoo Ploiesti

 

Contact

Programul zilnic de vizită a Grădinii Zoologice:

Luni : inchis
Marti : Vineri: 09.00 - 18.00

Sambata - Duminica : 09.00 - 20.00

Pentru adulţi se percepe o taxă de intrare la Grădinii Zoologice de 5lei, pentru cei copiii sub 14 ani de doar 2 lei iar cei mici sub 7 ani au intrarea gratuită.

 

Scurtă descriere

De peste 3 decenii încercăm să oferim o experienţă plăcută şi reconfortantă.

Cu siguranţă cei care se vor bucura cel mai mult sunt cei mici în special la vederea animalelor, dar avem deplină încredere că în mediul armonios creat se vor simţi bine toţi vizitatorii noştri indeferent de vârstă.

Ce dorim să realizăm?

CUM ÎNCERCĂM SĂ VĂ ATRAGEM TOT MAI MULT ALĂTURI DE NOI

Pentru a vă motiva în a vă petrece timpul preţios alături de noi, încercăm să venim tot mai mult în întâmpinarea dorinţelor dumneavoastră.

Astfel, am inceput sa proiectăm şi derulăm planuri de modernizare şi îmbunătăţire a experienţei alături de noi. Pentru a atinge aceste obiective, vă vom bucura în viitor cu teatru de vară şi spectacole în aer liber, cu jocuri şi concursuri de paintball sau de aventură, cu aranjamente florale şi grădină botanică.

Astfel, sperăm să vă putem oferi un spaţiu în care cei mici se pot bucura şi învăţa despre animale şi despre natura ce îi înconjoară iar cei mari, în funcţie de energia fiecăruia, să aibă parte de activitate fizică intensă dar reconfortantă sau pentru alţii doar recreere după o zi obositoare la serviciu.

Pentru a ne putea vizita cât mai des, încercăm să oferim un program de vizitare cât mai extins în condiţiile celor mai mici tarife. Astfel, avem program de vară şi de iarnă iar tariful se face diferenţiat în funcţie de vârstă. 

http://zooploiesti.ro/index.php/despre-noi

 

 

 Teatrul Ploiesti

 

Contact

Agentia de bilete

Adresa
Str: Mihail Kogalniceanu nr.1
Tel fix: (004) 0244 522 774 ,
Tel mobil: (004) 0721 367631
Fax: (004) 0244 594 807
e-mail: agentiadebilete@teatruploiesti.ro

 

Descriere

Teatrul Toma Caragiu - Prezentare

 Situat în Municipiul Ploiesti, Teatrul "Toma Caragiu" este o institutie publica de spectacole, subventionata de Primaria Ploiesti, care are în componenta sa trei sectii: Drama, Revista si Papusi.

Ploiestiul nu este doar un puternic oras industrial, ci este si un important centru cultural al României, aflat la 60 km de Bucuresti, 43 km de Aeroportul International Bucuresti-Otopeni si în apropierea uneia dintre cele mai importante zone turistice din tara - Valea Prahovei.

   Institutia noastra, cu o istorie de peste 60 de ani - ca teatru de repertoriu - a promovat, atât dramaturgia româneasca cât si pe cea universala, de la antichitate pâna la cea contemporana, încercând în permanenta sa îmbine repertoriul de larga accesibilitate cu formule spectaculare de avangarda.

http://www.teatruploiesti.ro

 

 

FLORESTI

 

Palatul Cantacuzino

Palatul Cantacuzino, supranumit și „Micul Trianon”, a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, si i-a fost lasat mostenire fiului sau Mihail G. Cantacuzino. Palatul a fost realizat de meșteri francezi, într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru același boier palatul aflat pe Calea Victoriei nr. 141, cunoscut sub denumirea de Palatul Cantacuzino din București, care adăpostește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”.

Proiectul arhitectului Ion Berindey se inspira din arhitectura palatelor Micul Trianon si Marele Trianon, situate în grădina Palatului Versailles din Franța. Construcția, realizată în stilul "Mavros", a beneficiat de toate cuceririle tehnicii din epocă, inclusiv betonul armat, șina de cale ferată și granitul, folosite în premieră de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavodă.

Alegerea arhitectului Berindey pentru construirea Palatelor Cantacuzino din București și Florești are următoarea explicație: în 1898, Ion Berindey fusese numit arhitect-șef al Ministerului de Interne, funcție pe care a ocupat-o până în 1901. În această calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era Prim Ministru (1899-1900).

Palatul avea la parter 15 încăperi, din care o mare sală de onoare de 70 mp. Construit din cărămidă și placat pe exterior cu piatră de Albești, asemănătoare travertinului, palatul are la fațada principală o colonadă ce închide o terasă spre care răspund ușile.

Palatul lui George Grigore Cantacuzino imită ca structură Micul Trianon, fiind construit pe 3 nivele inegale (demisol, parter și etaj), dar împrumută o parte din elementele fațadei de la Marele Trianon. Cele zece coloane neoclasice ce ritmează fațada palatului de la Florești sunt grupate în perechi, cu excepția extremelor, ca la Marele Trianon, care are însă șaisprezece coloane.
Pe fațada sudică a Palatului Cantacuzino, între cele două corpuri decroșate, deasupra intrării holului de onoare, la nivelul etajului unu, se află o splendidă sculptură în basorelief, reprezentând doi îngeri care poartă blazonul familiei. Remarcabile, prin desăvârșita lor frumusețe, sunt ancadramentele ferestrelor, sculptate în piatră de Albești, cu motive diferite pentru fiecare dintre cele trei nivele inegale ale palatului. Zidurile exterioare au peste un metru grosime iar fundația palatului și întregul demisol sunt realizate din piatră brută, ceea ce și explică păstrarea aproape intactă a primului nivel.

Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albești, material considerat la acea vreme ca fiind la fel de prețios ca marmura. Pentru a crea o ambianță armonioasă și elegantă, boierul Cantacuzino a plantat arbuști de esență rară în jurul palatului.

În fața palatului a fost amenajată și un bazin, a cărui formă se poate distinge și în zilele noastre. Palatul avea un sistem de încălzire centrală asemănător cu cel de la Castelul Peleș și mai multe săli de bal destinate oaspeților dornici de distracție.

Turnul de apă

Gradina din fata palatului, desenata de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor "à la française" cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, deși secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podețe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine și astăzi. În parc erau înălțate mai multe statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd risipite prin iarbă. Tot în incinta parcului, la o mică distanță de palat, se află o altă construcție impunătoare, un imens castel de apă înalt de 30 metri (declarat monument, cu cod LMI PH-II-m-A-16490.02), care seamănă izbitor cu Turnul Chindiei de la Târgoviște, pe care în mod sigur a vrut să îl imite.

În urma primei vizite la palat, Maria Tescanu Rosetti, nora lui George Grigore Cantacuzino și soția lui George Enescu descrie astfel cadrul natural în care a fost construit palatul:

"Adevărat paradis terestru, cu atât mai impresionant cu cât nici de pe calea ferată ce traversează câmpia între Florești și Băicoi, nici împrejurimile prăfuite ale proprietății, nici drumul desfundat care leagă gara de castel nu lăsau să se întrevadă ceva asemănător. Colorit bogat, armonios împărțit: straturi înflorite, catifeaua de un verde intens a pajiștilor netede, carpeni rămuroși, tunși impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fântâni arteziene după moda franceză, linia clasică a aleilor lungi, cu pietrișul fin bine netezit, care aminteau grădinile de la Versailles, înviorate de asfințitul soarelui de mijloc de august; pâlcuri de vile luminoase și de pavilioane vesele, împodobite cu capucine și mușcate (fiecare copil dispunea la Florești de locuința sa personală, așezată în jurul corpului principal, doar mesele se luau în comun)".

Lucrările, începute în 1911 erau aproape terminate în 1913, când Nababul a murit, pe neașteptate, de pnmeumonie. Mai trebuiau făcute doar unele finisaje interioare. Mihail, fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, care a moștenit palatul, nu s-a simțit atras de terminarea proiectului, așa că pur și simplu a încuiat palatul și nu a finalizat lucrările. Din acel moment, a început degradarea palatului. În Primul Război Mondial, germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele de teracotă. Și cutremurul din 1940 l-a afectat serios. Generalul Friedrich Paulus, mare iubitor de artă, a scris în memoriile sale: "Valea Prahovei, pe lângă petrol și Castelul Peleș mai are o bogăție de neprețuit: palatul Micului Trianon, mai izbutit și măreț decât originalul de la Paris". A urmat prăpădul lăsat în urmă de ruși înal Doilea Război Mondial, care au furat tot ceea ce era de valoare.

În 1945 construcția se afla în proprietatea nepoatei Nababului Alice Cantacuzino (fiica lui Mihai, disparut intr'un accident de masina in 1928, si a Marucai, nascuta Rosetti), care cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecție legală. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumusețea parcului și însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalități.

Naționalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat.

Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a înființat un sanatoriuTBC, care funcționează și până în ziua de azi. La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Tot atunci au căzut și zidurile interioare. Distrugerile directe au fost întreprinse și de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcție.

Inainte si dupa Revoluția Română din 1989 au apărut inițiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existența sanatoriului TBC. Acesta ar trebui închis și, pentru a elimina complet pericolul, ar fi nevoie de măsuri extreme, inclusiv înlocuirea unui strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi. Mai nou, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de cancer al pietrei. Nici interpelarea solistei de operă Eugenia Moldoveanu în Parlamentul României, din 22 aprilie 2003, în perioada în care a fost deputat de Prahova, nu a avut succes, Ministerul Culturii invocând lipsa fondurilor necesare refacerii unui palat cu care alții s-ar mândri. În consecință nu s-a făcut nimic.

După Revoluție, palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului, care l-au vândut în 2009 lui Radu Tudorache, primul consultant al Googleîn România. Fost șef în Autoritatea Națională de Reglementare a Comunicațiilor, Radu Tudorache este acum unul dintre proprietarii fondului de investiții Newarch Investments. Încă nu se cunosc planurile noului proprietar cu privire la soarta palatului. Se estimează că pentru restaurarea clădirii ar fi necesari 20 de milioane de euro.

În prezent, palatul este înscris în lista monumentelor istorice din județul Prahova din 2010 cu cod LMI PH-II-m-A-16490.01, sub titulatura Palatul "Micul Trianon”-ruine

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Cantacuzino_(Flore%C8%99ti)

 

FILIPESTI DE TARG

 

Conacul Pană Filipescu

Marti - Duminica: 9-17
Pret : Adulti 8 lei . copii 2 , pensionari 4 lei

Conacul Pană Filipescu a fost construit în secolul al XVII-lea, în jurul anului 1650, în satul Filipeștii de Târg (actualmente în județul Prahova), de marele logofăt Pană Filipescu, soțul Mariei Cantacuzino (fiica mare a postelnicului Constantin Cantacuzino). Funcția boierului era una foarte înaltă în Valahia, deoarece era conducătorul Divanului Domnesc, puntea de legătură între monarh și forul legislativ boieresc.

Moșia a aparținut Filipeștilor până după Primul Război Mondial, când a fost vândută Cantacuzinilor. În prezent, conacul se află în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova.

Conacul este construit în stil tradițional, cu foișor și coloane. Are un parter înalt sub care se află beciuri cu uși largi. În trecut, adăpostea bogata și vestita bibliotecă a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, cel care a renunțat la tronul Valahiei în favoarea nepotului său, Constantin Brâncoveanu.

Intrarea conacului este dominată de un foișor cu coloane ale căror capiteluri susțin arcade semicirculare. În cele zece camere nu a mai rămas nici o urmă a vechilor proprietari.

Clădirea masivă, cu ziduri groase de un metru, a fost restaurată între anii 1968 -1971 de arhitectul Mișu Rădulescu, însă de atunci conacul s-a degradat și a ajuns o ruină, pentru că autoritățile locale nu au avut fondurile necesare pentru întreținerea sa.

În prezent, conacul este declarat monument istoric, înscris în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca parte a ansamblului Curtea boierească a lui Pană Filipescu (cod LMI PH-II-a-A-16489) și este singurul monument de arhitectură din județul Prahova ce face trecerea către stilul brâncovenesc.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Conacul_Pan%C4%83_Filipescu

 

Campina

 

Muzeului Memorial B.P.Hasdeu

            B-dul Carol I nr. 199,

Cod postal 105600

TEL: 0244 335.599

FAX: 0244 335.599

office@muzeulhasdeu.ro

Program de lucru:

Luni: inchis.

Marti - Duminica:

9.00 - 17.00

(1 Martie - 31 Octombrie)

8.00 - 16.00

(1 Noiembrie - 28/29 Februarie)

Povestea post mortem a fiicei lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iulia (sau Julia) si a castelului-templu de la Campina este una dintre cele mai misterioase legende adevarate de prin Regat, meritand sa stea la un loc in ghidul turistului prin Romania alaturi de fantoma lui Tepes sau a reginei Maria de la Bran si a lui Ceausescu la Casa Poporului... pentru cafantoma Iuliei era adevarata.

Iulia fusese un copil foarte precoce, la 8 ani trecuse examenele de scoala primara, la 11 ani termina liceul, cunostea deja trei limbi straine, apoi a facut Conservatorul la Bucuresti, in timp ce scria poezii si piese de teatru, iar la 16 ani intra sa studieze Literele la Sorbona. Din pacate s-a imbolnavit de tuberculoza si a murit la doar 19 ani, in 1888.

Rapus de durere, Hasdeu renunta la gigantica sa opera literara, Etymologicum Magnum Romaniae, dictionarul enciclopedic al limbii romane, in care ajunsese doar la litera B, cuvantul barbat, si se dedica total amintirii Iuliei, in prima instanta incercand sa ii reproduca prezenta in cavoul de la Bellu, transformat din loc de odihna vesnica in loc de meditatie si discutie cu spiritul fetei. 

Prin sedinte de spiritism i se revela un nou proiect care sa il aduca mai aproape de fiica sa si se retrage la Campina, unde construieste dupa planurile Iuliei un castel misterios:  "Acest castel s-a zidit in anii 1894-189, planul fiind dat de spiritul Juliei B.P. Hasdeu prin medium B.P. Hasdeu, apoi desemnat arhitectonic de T. Dobrescu, constructiunea de N. Angelescu" (notitele lui Hasdeu pe un manuscris spiritist).Castelul, neobisnuit pentru zona Campinei, dar in realitate fiind doar un conacel, nu un castel per se, are intr-adevar o arhitectura ciudata pe dinafara, iar mirarea vizitatorului se face si mai mare inauntru.Construit pe baza numerelor 3 si 7 si plin de simboluri la tot pasul, castelul are trei intrari, doua secundare si una principala, de piatra, glisanta, deasupra careia este ochiul atotevazator, si pe care scrie "pro fide et patria" si "e pur si muove". Usa este incadrata de doua tronuri de piatra si doi sfincsi, a caror prezenta se regaseste si pe cavoul Iuliei de la Bellu.Inauntru te asteapta unul dintre cele mai bine puse la punct muzee din tara noastra: interiorul e frumos pastrat, castelul a fost restaurat, e ingrijit, curat, cu explicatii la fiecare colt de mobila, iar cum povestea familiei Hasdeu e mai lunga si mai interesanta decat cateva descrieri de muzeu, primesti la intrare si un ghid audio, care te tine in povesti in fata fiecarui exponat, ridicandu-ti parul pe ceafa si lasandu-te aproape convins de prezenta Iuliei in castel.

http://www.muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=15

 

Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina

 

Programul de vizitare: - marţi ÷ duminică: 9 - 17

- luni: închis

În zilele de sărbători legale muzeul este închis

Adresa:            Bulevardul Carol I, nr. 108 - Câmpina

harta GEO: 45° 8′ 3.97″ N, 25° 43′ 59.05″ E

Telefon / Fax:  0244 335598

Website:grigorescu.artmuseum.ro

Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina este o casă-muzeu din orașul Câmpina (județul Prahova), în care a trăit și pictat Nicolae Grigorescu (1838-1907). Adresa muzeului este : Calea Carol I nr. 166 , Cod postal 105600

Reconstituirea casei construită inițial de către pictor s-a desfășurat între 1954 - 1955, iar muzeul memorial (parter și etaj) a fost pus la dispoziția publicului larg în 1957.

Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată lungimea etajului, imprimându-i un aer cald și intim și amintind de foișoarele caselor țărănești românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn.

Intrând în hol, surprinde căldura ambianței, care însoțește vizitatorii pe parcursul întregii case. Scara de lemn îmbie spre etaj.

Sub casa scării este amenajat un colț exotic format din lucrări de factură orientală, colecționate de pictor în Istanbul în 1873: covoare, arme, vase, măsuțe și cutii pentru păstrarea diferitelor obiecte de preț, veșminte, papucei, o narghilea. Așezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de muzeografi în acest spațiu. Este vorba despre pictura plasată pe peretele din stânga al holului. Jumătate din compoziție este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste a secolului al XIX–lea, cealaltă jumătate fiind abia schițată. Lucrarea se vrea un gest de frondă la adresa celor care îl acuzau că nu știe a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta că știința de a desena o avea, dar scopul lui artistic era altul, nu acela de a picta minuțios, ci acela de a sugera pictural numai ceea ce-și propusese.

Acest colț cu obiecte orientale este recreat pentru a sugera o cameră. Închis pe trei părți de „pereți”, acesta se prezintă ca un spațiu decorativ și aglomerat de forme geometrice. Deja în acest prim intrând se poate intui dimensiunile întregii case și ale celorlalte încăperi. Totul este la dimensiuni umane, încălzit de lemnul prezent nu numai la scară, dar și în lambriul pereților. Înălțimea holului de intrare este diminuată de scara care oferă accesul la etaj.

Prima încăpere de la parter, cea din dreapta intrării, era sufrageria în care se încingeau discuții cu prietenii: B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, O. Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din urmă este cel care a încurajat, încă din timpul vieții pictorului, ideea înființării unui muzeu „Nicolae Grigorescu”. Această încăpere găzduiește una din variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi”.

Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, așa cum îi plăcea lui să fie totul, frumos și modest, noblețea și eleganța stilului fiind sesizabile mai ales în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă de află diverse volume, de la cele despre antichitatea greacă și latină până la literatura franceză a secolelor XVI – XVIII. Portrete ale membrilor familiei, păstorași și țărănci, ca și peisajele grigoresciene cu care suntem obișnuiți tronează pe pereții acestei încăperi.Se pătrunde apoi în cea mai mare cameră a casei și cea mai importantă prin activitatea de creație care se desfășura aici: atelierul artistului. Este o încăpere bine luminată și generoasă în diversitatea spațiului. Obiectul pe care se ațintesc ochii este șevaletul pe care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereții sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon”, „Pastoriță stând”, „Ciobănaș cu turma”, „Care cu boi trecând un vad” etc.Uriașa tapiserie este probabil de factură franțuzească și datează din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franța și se potrivesc foarte bine cu interiorul acesta definit de materialul viu și cald care este lemnul. Covoarele decorative care atârnă pe pereți sunt de factură orientală și provin din aceeași colecție pe care și-a format-o artistul la Istanbul.Adăpostind tablouri remarcabile ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Câmpina are un alt mare avantaj: acela de a prezenta o serie de lucrări importante din creația artistului, în cadrul inițial în care se aflau. Recrearea interioarelor și a casei în întregime este o idee extraordinară și o plăcere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai important artist român este mai ușor de urmărit și privit, de înțeles și plăcut. Atmosfera învăluie pe vizitator de la primii pași în casă și îl urmărește mult timp după ce a părăsit-o.

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Casa_memorial%C4%83_Nicolae_Grigorescu_de_la_C%C3%A2mpina

 

 

 

 

 

Your Website Title

 

 

Pret carburant

prix-carburant.jpg

Trafic web afisat

counter stats

 

Print Friendly and PDF

Your Website Title
Your Website Title
Trebuie sa instalati Adobe Flash pentru a vedea acest continut.

www.inforegio.ro
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României“.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro

Copyright © 2015 Primaria Moreni