„INFIINTAREA UNUI CENTRU NATIONAL DE INFORMARE SI PROMOVARE TURISTICA IN MUNICIPIUL MORENI, JUDETUL DAMBOVITA”

Choose Language

Informațiile prezentate pot să se schimbe în timp. Vă rugăm consultați CNIPT-urile pentru informații suplimentare. Ultima actualizate 12.04.2017

CNIPT-uri în regiunea Oltenia

Cuprins

Click pentru a ajunge la informația dorită

  1. CNIPT Tismana

  2. CNIPT Baia de Aramă

  3. CNIPT Tg. Jiu

  4. CNIPT Călimănești

  5. CNIPT Ocnele Mari

  6. CNIPT Orșova

  7. CNIPT Novaci

  8. CNIPT Caracal

  9. CNIPT Vâlcea

  10. CNIPT Horezu

  11. CIT Dobrosloveni

 

1. CNIPT Tismana

 cnipttismana.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Tismana

Date de contact

 

sediul:  Oraș Tismana, str. Tismana, nr.518B, județul Gorj
Telefon/fax: 0253/374676
Persoana de contact :Frătuțu Nicoleta Aurora
e-mail: info@infoturism-tismana.ro

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 Zona Tismana este printre cele mai vechi leagăne ale religiei ortodoxe, având o zonă cu lăcașuri de cult datând încă din secolul XI. Cel mai reprezentativ dintre acestea  este, fără nici o îndoială, Mănăstirea Tismana.

Mănăstirea Tismana  este cea mai veche din România construcţia ei începând cu două secole înainte de venirea cuviosului Nicodim. Pe locul ei a fost o veche biserica construita in jurul anului 1200. Începutul îl face Vladislav I (Vlaicu-Vodă) Basarab (născut în 1325, mort în 1377), la domnie între 1364-1377, fiul lui Nicolae Alexandru. Această biserică din zid ia rolul şi locul aceleia foarte vechi „făcută din tis şi cu mâna”.

Mănăstirea a fost terminată de fii lui Radu I, fiul lui Vladislav: Dan I (1383-1386) şi Mircea cel Bătrân (1386-1418). Neagoe Basarab (1512-1521) o acoperă cu plumb şi îi dăruie o tavă mare de argint drept mulţumire că a scăpat aici de persecuţiile lui Mihnea cel Rău, în 1509.

Biserica actuală datează din 1541-1542 iar Matei Basarab (1632-1654) reface zidurile înconjurătoare care-i dau aspect de cetate.

Site: www.manastirea-tismana.ro

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Evenimente culturale, datini si obiceiuri din zona Tismana gasiti aici:

http://www.infoturism-tismana.ro/ro/evenimente-culturale/

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

 Repere istorice

Localitatea Tismana este atestată prin Hrisovul din anul 1385 de către domnitorul Dan I, iar în documentele veacurilor al XV-lea şi al XVI-lea (3 sept. 1841 şi 11 ian. 1585) găsim consemnat „oraşul de la Tismana”, ceea ce denotă o dezvoltare timpurie a unora dintre elementele constitutive ale societăţii urbane în acest perimetru.

 Însă cercetarea interdisciplinara între istorici si cercetători diverşi al căror domeniu este apropiat, etnografi, folclorişti, biologi a mai adăugat un adevăr ce nu poate fi pus la îndoială: toponimul „Tismana” este o moştenire de la părinţii noştri traco-geto-daci.

Mai exact , numele vechi Tismena sau Tizmena are un radical traco-dac ,, dis’’ sau ,, tiz’’, ,, tis’’ cu însemnătatea de ,, cetate, loc întărit, un loc amenajat’’ , la care s-a adăugat sufixul indo-european ,, men(a)’’ si s-a obţinut ,, tizmen(a)‚ sau ,, tismen(a), care are înţelesul de cetate fortificata din zid in perioada evului mediu dar si cu înţelesul de invocare a cetatii, a locului amenajat in perioada pre-creştina.

 

2. CNIPT Baia de Arama

 cniptbaiadearama.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Baia de Arama

Date de contact

Strada Tudor Vladimirescu nr.10
Baia de Arama
Mehedinti
Romania
Telefon: 0252.381.318Fax: 0252.381.318Mobil: office@cniptbaiamh.rohttp://www.cniptbaiamh.ro 

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 Podul lui Dumnezeu

Podul lui Dumnezeu sau Podul natural cum i se mai spune se află în centrul localităţii, în apropiere de primărie, fiind o uriaşă arcadă de piatră peste care trece şoseaua Baia de Aramă – Drobeta Turnu Severin, traversând Valea Pragului. El s-a format prin prăbuşirea peretelui superior al peşterii şi se impune în peisaj prin masivitate: 30 m lungime, 13 m înălţime, 22 m lăţime şi 9 m deschidere.

Podul poate fi admirat în toată măreţia sa din Crovul Peşterii, de unde  se dezvăluie deschiderea spre Valea Pragului şi structura lui etajată formată din blocuri de calcar suprapuse, supuse eroziunii şi vremuirii.

Privit din partea opusă, dinspre Valea Turcului, Podul se impune ca un arc uriaş, împietrit, pe sub care se admiră Dealul Peşterii şi seninul cerului.

Localnicii au păstrat numeroase legende despre formarea Podului care explică denumirea de Podul lui Dumnezeu sau Podul Uriaşilor:

Lui  Dumnezeu i s-a făcut milă de oamenii din Ponoarele care nu puteau trece Valea Pragului şi l-a alungat pe diavol care se adăpostea în peştera de la Pod. Dracul a fugit şi atunci tavanul peşterii s-a prăbuşit, iar Dumnezeu a făcut podul pentru oameni. Dracul a ieşit la Zătonul Mare zgârâind cu ghiarele stâncile din Dealul Peşterii.  Acolo s-a aşezat pe o piatră care-i poartă şi acum numele (Stânca Dracului)”.

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Sarbatoarea  liliacului  de la Ponoare

     Se desfăşoară de obicei la începutul lunii mai a fiecărui an în perioada în care liliacul este înflorit. Locul de desfăşurare este binecunoscuta "Pădure din Ponoarele

Sărbătoarea este dedicată în general primăverii, când natura se îmbracă în haine de sărbătoare, şi în special înfloririi liliacului, simbol al acestei localităţi

   Sărbătoarea liliacului a devenit celebră atât pentru cadrul deosebit în care se desfăşura (Pădurea de liliac) dar mai cu seamă datorită spectacolelor de muzică populară desfăşurate aici. Printre cei care au susţinut spectacole de-a lungul timpurilor se numără: Ansamblul "Banatul" din Timişoara, Ansamblul "Ciocârlia" din Bucureşti, orchestra "Nicolae Bălcescu" din Craiova, Ansamblul naţional "Lăutarii" din Chişinău - condus de maestrul Botgros dar şi solişti valoroşi precum: Maria Ciobanu, Irina Loghin, Maria Dragomiroiu, Domnica Trop, Angelica Stoican, Gheorghe Roşoga, Valeriu Sfetcu, Niculina Stoican, Petrică Mâţu-Stoian, Constantin Enceanu, Dinu Iancu-Sălăgeanu şi alţii.

 

    Festivalul National ,,Munte,munte brad frumos,,Baia de Arama

    Consiliul Local şi Primaria Oraşului Baia de Aramă în parteneriat cu Consiliul Județean Mehedinți și Centrul Cultural Mehedinți organizează în perioada 16-18 septembrie 2016,zilele orașului Baia de Aramă și ,,Festivalul Naţional de Folclor ,,Munte,Munte,brad frumos”,editia a-XVIII-a.
Aceste evenimente vor fi prezentate pe parcursul celor trei zile de către:
-Nea Mărin
-Diana Munteanu

  Festivalul îmbracă și cheamă tot orașul la sărbătoare.
 Vor evolua pe scenă ansambluri de prestigiu din țară și interpreți îndrăgiți de muzică populară.
   În fiecare seară programul se încheie cu muzică ușoară și foc de tabără.
  Vor urca pe scenă interpreţii de muzică uşoara:
- Vineri ,16 septembrie: ,,AMI”
-Sâmbătă,17 septembrie: ,,Andreea Bănică”
-Duminică,18 septembrie: ,,Carla`s Dreams”
În ultima seară cerul orașului va fi luminat de un impresionant foc de artificii.
Va așteptăm cu drag pe stadionul orăşenesc Baia de Aramă !

Festivalul Ponoare ,Ponoare

Este atât festival cât şi concurs de muzică populară. Denumirea oficială şi completă este: Festivalul Concurs Naţional de Muzică Populară "Ponoare, Ponoare".

Concursul se desfăşoară în două zile:

  1. prima este dedicată concursului propriu-zis, la care pot participa tineri interpreţi de muzică populară, grupaţi pe două categorii: solişti vocali şi solişti instrumentişti.
  2. a doua este dedicată galei laureaţilor, unde câştigătorii primesc premii şi vor interpreta una sau două melodii din concurs.

Atât în prima zi, cât şi în a doua, după concurs, respectiv gala laureaţilor, au loc diverse recitaluri susţinute de cunoscuţi solişti de muzică populară sau dansuri populare executate de diverse ansambluri populare.

Se desfăşoară de obicei la sfârşitul lunii iulie sau începutul lunii august în în preajma sărbătorii de Sfântul Ilie.  Locul de desfăşurare s-a schimbat, într-o poieniţă situată nu departe de Podul lui Dumnezeu, pe partea dreaptă a drumului care duce spre Isverna.

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

Tradiție populară— ansamblu de obiceiuri ,de datini si credințe care statornicesc în cadrul unor grupuri sociale sau naționale,care se transmit din generație în generație,prin viu grai,fiecare grup contribuind cu trasătura lui specifică.

       In nord-vestul Olteniei s-au păstrat multe dintre obiceiurile si tradițiile populare,dar cel mai semnificativ este Obiceiul popular Pițărăii cu măști,obicei ce se desfașoară in Ajunul Crăciunului.

        Acest obicei constă in colindatul intregului sat,de către copiii cei mici insoțiți de părinți sau bunici. In tot alaiul de pițărăi(colindatori),un rol semnificativ il au,,moșii și babele”,tineri ce poartă costume si măști din piele de oaie,în special.

        Pentru ziua când se mergea in pițărăi,toată lumea se pregătea cu mult înainte. Mamele,bunicile pregăteau săcuiul,traista în care trebuiau adunați din sat colacii,care sunt făcuți acasă de gospodine,chiar cu o seara înainte de Ajun.

       Și când era traista gata,din lâna țesuta la război,I se punea o baieră tricoloră pentru a fi trecută pe după umeri,care de foarte multe ori atârna pana la genunchi.

      A doua piesa nelipsită în pițărăi este colinda.Si nu era pițarau(colindător),care sa nu aibă traista și colinda.Altfel nu aveai voie sa strigi,,A ha hăi,am venit în Pițărăi!”.

      Colinda se face din lemn de alun.Se aduc din pădure,nuiele de alun cam de grosimea degetului mare a unui haiduc,se taie la înălțimea celui care o poartă,se decojește cu un cuțit și se ține pe lângă sobă câteva zile sa se usuce.Se înfășoara cu tei de la un capăt la altul apoi se afumă.Unde este curelușa din tei ,colinda rămâne albă,în rest colinda este neagră.

     Pentru baieții care poartă maști,pregătirile încep încă de la Sf.Paști,când se taie mieii și blănițele lor sunt luate și argăsite pentru ca apoi sa fie transformate în maști pentru moșii din Pițărăi.

    Pieile de miel și oaie se împodobesc cu ciucuri multicolori,coarne de animale,fiind care mai de care mai spectaculoase.

   Pe langă maștile purtate pe cap,tinerii sunt îmbrăcați în costume populare vechi.

   Alaiul pleacă din capătul satului ,dinspre miazăzi .Copiii sunt cei care striga ,,moșii și babele”,care pleacă de dimineața pe dealurile din jurul satului pentru a se costuma.

    Începând de la prima casa din sat și până la ultima,toți oamenii participă la alaiul de Pițărăi.În fruntea alaiului merg tinerii costumați în ,,moși și babe”,care formează un grup de douazeci și chiar mai mulți.Ei sunt primii care intră în curtea oamenilor,scormonesc jarul din vatra cu colindele și spun:Pâinea cât masa/Masa cât casa/ce-I în casa sa traiască/ce-I afara sa izvorască/Porcii grași și unturoși/Sa-I mănânce oameni sănătoși/La anu și la mulți ani!

    După ce termină de urat,primesc colaci și țuica fiartă,apoi vin copiii care la rândul lor primesc colaci ,mere ,nuci,iar la sfârșit ceilalși gospodari care au însoțit alaiul,la rândul lor primesc câte o ulcică de vin sau țuică fiartă.

      Fiecare casa primește pițărăii,apoi îi însoțește în colindat pânâ în celalalt capăt al satului ,unde spre seara se strânge tot satul ,la hora satului unde tinerii ce au purtat maști pot fi văzuți de către întregul sat,deoarece își desfac maștile.

    Copiii ,dupa ce și-au dus trăiștile cu colaci acasă,se organizează în grupuri de câte patru-cinci și merg din casa-n casa de aceasta dată cântând colinde,,Ciucur verde de matasă/Lasați-ne gazdă-n casă/C-afară plouă și varsă…..”   

    Noaptea târziu vin la geam sa colinde tambele de lăutari,,Sculați,sculați gospodari/Voi copii și oameni mari/Că vă vin colindători/Noaptea pe la cântători….

    Intreg satul rasună de colindele cântata de lăutari până în zori de zi.

  Sunt multe obiceiuri populare care se păstrează pe Valea Motrului,in Oltenia:Dragobetele,Floriile,Sânzâienile,Paparuda,dar cele mai spectaculoase,mai frumoase,ramân obiceiurile de iarna:Steaua,PLugușorul,Capra,Sorcova și in special  Pițărăi cu maști .

        Toate  aceste sărbători care reunesc familiile,adună la un loc rudele,prietenii,sunt așteptate și trăite de fiecare cu bucurie.   

 

3. CNIPT Târgu-Jiu

 cnipttargujiu.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Târgu-Jiu

Date de contact

Strada Crișan Nr.3, Cod Poștal 210164, Târgu Jiu
Telefon: +40.253.223.261

E-mail: cnipt.targujiu@gmail.com
Fax: +40.253.223.261

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice


Municipiul Târgu-Jiu este recunoscut în lume prin operele Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, realizat în anii 1937-1938 de Constantin Brâncuşi, unul dintre marii artişti mondiali. Lucrările acestui ansamblu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului) definesc concepţia creatoare a artistului şi sunt mărturii în timp ale sufletului şi geniului românesc.


Lucrările monumentale au fost realizate în baza unui proiect, care aşa cum mărturisea chiar Constantin Brâncuşi era alcătuit din elemente arhitecturale cu valoare simbolică:

„o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.

Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938 şi reprezintă un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial.


În aprilie 2007 la Târgu-Jiu a fost dezvelit înscrisul care atestă hotărârea Uniunii Europene de includere a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în patrimoniul cultural european (odată cu Palatul Cantacuzino, Ateneul Român din Bucureşti şi cetatea Histria din judeţul Constanţa).

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Lista de evenimente o gasiti aici:

http://centrulbrancusi.ro/categoria/evenimente/

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

 Lista cu personalitati culturale o gasiti aici:

http://centrulbrancusi.ro/categoria/personalitati/

 

4. CNIPT Călimănești

 cniptcalimanesti.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Calimanesti

Date de contact

 Calea lui Traian nr. 708, Calimanesti
Email: contact@viziteazacalimanesti.ro
Telefon/Fax: 0250 838 372/ 0250 750 620

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 Mănăstirea Cozia –  la poalele Muntelui Cozia, pe malul drept al Oltului, se află cel mai vechi și important monument de arhitectură și de artă medievală din Țara Românească, ctitorit de domnitorul Mircea cel Bătrân (1387-1388), al cărui mormânt se află în incinta mănăstirii; biserica mănăstirii a fost restaurată în anul 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a realizat și fântâna care îi poartă numele;  Biserica mare, cu hramul Sfânta Treime, armonios proporționată, cu ornamentație bogată, a fost construită de mesteri din Moravia , după modelul bisercii sârbești din Crusevaț;  între comorile de preţ pe care le adăposteşte Mănăstirea Cozia, pictura murală în stil bizantin păstrată aici este o inestimabilă valoare a patrimoniului cultural şi artistic românesc şi european, picturi originale din anul 1391, unde sunt pictați Mircea cel Bătrân și fiul său; Muzeul Mănăstirii Cozia adăpostește o valoroasă colecție de icoane; mănăstirea se află sitută la 22 km de Rm. Vâlcea și 75 km de Sibiu, pe malul drept al Oltului, la 5 km de centrul stațiunii.

Sursa: http://viziteazacalimanesti.ro

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Puteti descoperi evenimentele aici:

http://viziteazacalimanesti.ro/informatii-utile/evenimente/

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

 Trasee montane

  1. Gara Turnu (310 m) – Curmătura „La Troiţă” (700 m) – Muchia Turneanu – Cabana Cozia (1573 m)

Timp de mers: 5-5 ½ ore,

Marcaj: bandă roşie,

Diferenţă de nivel: 1263 m.

 

  1. Gara Lotru (317 m) – Vărateca – Muchia Urzicii – Stâna Rotunda – Cabana Cozia (1573 m)

Timp de mers: 5 ½ – 6 ore,

Marcaj: bandă albastră,

Diferenţă de nivel: 1256 m

 

  1. Gara Turnu (310 m) – Pietrele Roşiei (750 m) – Muchia Turneanu – Cabana Cozia (1573 m)

Timp de mers: 5 ½ – 6 ore,

Marcaje: triunghi roşu (Gara Turnu – Pietrele Roşiei – Muchia Turneanu) şi bandă roşie (Muchia Turneanu – Cabana Cozia)

Diferenţă de nivel: 1263 m

Sursa: http://viziteazacalimanesti.ro/cazare-agrement/trasee-turistice-montane/

 

5. CNIPT Ocnele Mari

 Prezentare-Salina-Ocnele-Mari_Page_16.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Ocnele Mari

Date de contact

 
Cod postal: 245900, Alexandru Ioan Cuza, nr. 51 Orasul Ocnele Mari jud.Vâlcea

Telefon: 0350435205

Fax: 0250772043

turism@ocne.ro

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 Salina

Amenajata si deschisa publicului abia in septembrie 2009, Salina Ocnele Mari a devenit deja una dintre cele mai importante si vizitate din tara.Intinsa pe o suprafata de 25. 000 mp, la 225 de metri fata de nivelul marii, salina cuprinde multiple spatii de joaca pentru copii, magazine de suveniruri, zone de relaxare, un cinematograf, mini-teren de baschet, pista de carting, bar, restaurant, multe spatii amenajate cu banci si mese din lemn unde se poate servi masa.

 

Nu in ultimul rand, salina Ocnele Mari gazduieste cea mai mare biserica subterana din Romania, precum si un muzeu al sarii.

Temperatura in salina este constanta: 14-15 grade C, ceea ce o face un mediu placut atat vara, cat si iarna.

Salina Ocnele Mari este o destinatie cautata nu doar de turisti, ci si – din ce in ce mai mult- de adultii si copiii care sufera de diverse afectiuni ale sistemului respirator, care vin pentru cure da tratament la salina, multi dintre ei la indicatiile medicilor.

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

Activitati

 Puteti face plimbari in natura atat prin statiunea Ocnele Mari cat si prin padurile ce inconjoara aceasta statiune si puteti vizita obiectivele turistice din apropiere precum Cetatea Buridava, Evantaiul, Salina etc.

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

 Curiozitati

Cel mai vechi gratar din Romania are 2000 de ani si a fost descoperit la Ocnele Mari

Puţină lume ştie că cel mai vechi grătar din România se află la Râmnicu Vâlcea şi are peste 2000 de ani vechime.

Grătarul despre care vorbim este dacic şi a fost descoperit în Buridava, vechea capitală a Daciei lui Burebista.

Piesa este expusă la Muzeul Judeţean de Istorie.

Piesa expusă face parte din patrimoniul Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea, colecţia Arheologie, şi este un cățel de vatră din fier descoperit, în 1967, în situl arheologic Buridava dacică, orașul Ocnele Mari de astăzi, sectorul nordic al așezării civile.

Printre numeroasele piese de acest fel găsite în mediul dacic, acest cățel de vatră este cel mai reprezentativ, datorită faptului că s-a păstrat întreg și că a fost depus în cadrul unui depozit cultic format din 33 de obiecte din fier, el fiind piesa centrală în jurul căreia au fost puse cu grijă celelalte. Se pot observa atât decorul zoomorf dar și mobilitatea acestuia, piesa având picioare și mânere.

Mult mai important este și faptul că nu este o piesă singulară. De obicei, acești căței de vatră se găsesc în perechi, piesa noastră fiind descoperită și împreună cu 7 bare metalice transversale prinse cu capetele în câte o placă. Cel mai probabil, aceste bare, cățelul de vatră și perechea lui formau un grătar mobil de fript carnea și de sprijinit vasele de gătit.

Sursa:http://vinolaocnelemari.ro

 

6. CNIPT Orșova

 cniptorsova.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Orsova

Date de contact

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

CASCADA BIGĂR

Cascada Bigăr se află în Munţii Aninei, pe Valea Minişului. Practic este locul în care izbucul Bigăr se varsă în râul Miniş. Este situată exact la Paralela 45, iarăşi un fapt unic, scrie The World Geography. De pe drumul European70, între localităţile Plugova şi Cornea din jud. Caraş-Severin se face stânga spre Oraviţa, apoi se continuă drumul până în localitatea Bozovici. Ieşind din localitate, în aproximativ 10 km, veţi găsi pe partea stânga o mulţime de maşini parcate, semn că aţi ajuns. Drumul în sine până la destinaţie este unul spectaculos, aria naturală întinzându-se pe o suprafaţă de 176,60 hectare şi este inclusă în Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. Rezervaţia reprezintă o zona colinară, cu izvoare, chei, abrupturi calcaroase, văi, lapiezuri, doline, ponoare, peşteri, avene, poieni şi pajişti; cu o faună alcătuită din mamifere (urs brun, râs, lup, vulpe), păsări, reptile, broaşte şi peşti; şi o floră (nuc comun, alun turcesc, ghimpe, bujor bănăţean) specifice grupări montane ale Munţilor Banatului.  

Obiectiv fără tarif, vizitabil oricând

- See more at: http://www.turism-orsova.ro/ro/obiective-turistice/#sthash.fCdOT43q.dpuf

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

Pentru a intra în sufletul tradiţiilor şi activităţilor locale, puteţi participa la următoarele evenimente:

Hramul Manastirii Sf. Ana (25 iulie)

Măsuratul oilor (Pojejena, 6 mai)

Balul Mărţişorului (Ilovita, 28 februarie)

Balul Turcilor (Belobreşca, Sviniţa, 27 februarie, Sichevita, 2 martie)

Balul Izmenelor (Ilovita, 28 februarie)

Fii Satului (Ilovita, ultima duminică din luna iulie)

Festivalul Smochinelor (Sviniţa)

Festivalul Satelor Dunărene (Sviniţa, 1-2 mai)

Festivalul Muzical al Minorităţilor (Sviniţa, august)

Festivalul minorităţilor (Bigar)

- See more at: http://www.turism-orsova.ro/ro/evenimente/traditii/#sthash.9kQUmeHN.dpuf

Sursa:http://www.turism-orsova.ro

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

Croaziere

 Pe ruta Orşova - Cazanele Mari puteţi admira cele mai frumoase peisaje create de Dunăre în ţara noastră. Pe lângă stâncile abrupte, peşteri create de apă, golfuri, şi alte peisaje naturale... puteţi admira şi nenumărate vestigii istorice ca Tabula Traiana, Mănăstirea Mraconia, cât şi grandioasa sculptură "Chipul lui Decebal".  - See more at: http://www.turism-orsova.ro/ro/activitati/croaziere/#sthash.cobypY0q.dpuf

 Sursa: http://www.turism-orsova.ro/ro/activitati/croaziere/

 

7. CNIPT Novaci

 cniptnovaci.JPG

Sursa: Site-ul CNIPT Novaci

Date de contact

 Primăria orașului Novaci

Str. Parângului nr. 79 
Novaci, județul Gorj

Telefon:+40253/ 466.553
Adresa email: primaria_novaci@yahoo.com

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 Pestera Muierilor

Peștera Muierilor de la Baia de Fier este amplasată într-un loc sălbatic și are mai multe intrări, dintre care una oferă un excelent punct de observație asupra câmpiei din sud, iar alta se deschide spre pădurile dese ale Parângului. Peștera a fost o cetate naturală, un punct de rezistență pentru locuitorii așezărilor învecinate de-a lungul zbuciumatei lor istorii.

Primele informații scrise despre Peștera Muierilor datează din 1870, când arheologul Al. Odobescu a menționat-o într-un chestionar arheologic. De atunci, în peste 100 de ani de cercetări, s-au strâns multe informații de natură științifică și documentară, ce demonstrează descoperiri arheologice, paleontologice, geomorfice, biospeologice și mineralogice valoroase. Acestea reprezintă peste 95 % din lungimea de 3566 m a galeriilor peșterii. Orientarea generală de nord-est a întregului sistem de galerii este datorată fisurii ce a permis apelor râului Galbenul să treacă prin rocă și să formeze aceste galerii. Se poate intra în Peștera Muierilor prin trei locații, întrucât peștera are o gură și în partea de nord și de est și de sud. Ultimele două intrări reprezintă un loc unde apele fostului râu subteran ce obișnuiau să curgă prin versantul de nord revin la viață. Astăzi, râul Galbenul nu mai are un traseu subteran, iar procesul de carstificare este continuat de apele ce se adună de la ploi și topiri ale zăpezilor.

Electrificarea facută în anii 1963 si 1978 a transformt peștera în cel mai popular și mai vizitat obiectiv speologic din România, cu toate că, în ce privește dimensiunea, frumusețea și calitatea amenajării, Peștera Muierilor a fost de mult depășită; ea continuă să fie capul de afiș al speoturismului românesc, având anual zeci de mii de vizitatori.

Intrând în peșteră prin partea de nord, la aproximativ 130 de m poți descoperi stalagmita în formă de cupolă mică, la stânga căreia se află Sala Altarului, bogată în concentrații, plafonul acestei locații terminându-se cu o gaură de legătură la o înălțime de 17 m. Mergând în aceeași direcție, o galerie plină de bolovani duce spre gura de est a peșterii, numită Poarta Altarului, ce înfățișează versantul abrupt al Cheilor Galbenului.
Galeria principală, numită Galeria Electrificată, devine din ce în ce mai spectaculoasă dacă mergi înainte spre sud, asta pentru că poți vedea multe concrețiuni ale plafonului, precum și bazine ce sunt câteodată pline cu apă, numite Bazinele Mici, și Bazinele Largi. La 270 de m depărtare se află intrarea în Sala Turcului, una dintre cele mai frumoase locații ale etajului superior. Poți vedea stalagmite uriașe, domuri, concrețiuni pe pereți și pe plafon, unele forme chiar au primit denumiri precum Moș Crăciun, Turcul, Soția turcului etc.
După ce treci printr-un coridor îngust și urci un prag pe o scară de metal, intri în așa-zisa Sală a Minunilor, nume datorat numeroaselor microbazine, stalagmitelor si stalagtitelor în formă de lumânare, forme ce împodobesc această încăpere.
Parcurgând drumul înapoi spre galeria principală, poți să mergi prin Poarta Mică, o porțiune unde zidurile și plafonul sunt foarte apropiate, formând un mic pasaj prin care poți să ajungi la Sala Guano. Peretele din partea estică prezintă o serie de galerii - un adevărat loc de refugiu pentru fauna peșterii, având în vedere că acel loc este mai puțin accesibil pentru turiști și că nu este încă electrificat. De la Sala Guano mai sunt doar 40 m până la ieșirea din peșteră. Trecând prin poarta de sud, se poate vedea versantul ce dă într-o pajiște terasată.
Etajul inferior, împărțit în două sectoare de către aluviuni, reprezintă un adevărat interes științific. Din acest motiv, Peștera Muierilor a fost declarată Rezervație Speologică în 1955 și Monument de Rezervație Naturală.

Sectorul de nord este compus dintr-o rețea de labirinturi cu o lungime de 1650 de metri. Intrarea se face printr-o galerie ingustă, deschisă în partea de vest a etajului superior, la aproximativ 30 de m de intrarea din partea nordică. Dacă te târăști pe o porțiune de circa 2 metri, poți ajunge într-o încăpere mică, iar acolo există o gaură de legătură către Sala Electricianului. Este dificil de descris acest sector al peșterii din cauza conexiunilor în formă de cruce ale galeriilor din această zonă, dar se poate considera că Sala Electricinaului e încăperea principală din sectorul de vest, iar Galeriile Bazinelor și Excentricului sunt cele principale din sectorul de est. Ele sunt caracterizate printr-un grad mare de aluviuni și prin prezența unor gropi de adâncimi diferite, variand între 10 și 15 m, precum și printr-o varietate excepțională de concrețiuni. Acestea ating punctul culminant în Sala Roșie a Luminii, unde există un mineral rar, făcut din fosfo-carbonate de calciu, ce ia toate formele cunoscute ale calciului: stalagmite, stalactite, valuri, concrețiuni ale peretelui și podelei etc.

Galeria Urșilor își are numele de la numeroasele rămășițe de schelete ale fosilelor mamiferelor din perioada cuaternară, în mare parte urși de peșteră. Marea varietate și numeroasele concrețiuni în calciu fac ca această galerie să fie una de ținut minte.

Sala Perlelor are un tavan jos, în unele locuri sub 1 metru, și prezintă o minunată perdea de piatră la intrare, cunoscută sub numele de Vălul Miresei. Podeaua are forma unui mozaic, datorită numeroaselor cristale și perle de peștera. Dacă ai alege să nu cobori pe scara de metal care duce spre sectorul de sud și ai merge la stânga și ai trece de un prag de 2, 5 m, ai ajunge în așa-numita Sală Musteriană. Acesta este locul unde arheologii au găsit dovezi că peștera a fost locuită de om în mijlocul Paleoliticului și Paleoliticul Superior.

La baza denumirii Peșterii Muierilor se află două legende. Prima spune că, atunci când bărbații plecau să apere țara de năvălitori, femeile luau în grabă copiii și bătrânii și se adăposteau în peșteră. A doua susține că denumirea ar veni de la faptul că, în zilele uscate de seceta verii, femeile se așezau să toarcă lângă gura peșterii, unde aerul ce ieșea din interiorul ei le-ar fi ușurat mult munca de răsucit a firului.

Cum se ajunge?
Pornind pe șoseaua națională ce leagă Târgu Jiu de Râmnicu Vâlcea se poate parcurge cu mașina, în mai puțin de o oră, distanța până la Poienari. De aici până la Baia de Fier mai sunt 5 km.

 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Nu este prezenta o lista cu evenimente. Am decis sa prezentam un alt obiectiv

Cheile Olteţului încep chiar din spatele Mănăstirii Polovragi şi, pentru a pătrunde în această lume, se intră pe drumul de macadam care trece prin dreapta lăcaşului de cult. Pe anumite porţiuni, drumul este săpat în munte şi ai senzaţia că stânca uriaşă se prăvăleşte peste tine. Cheile au o lungime de circa doi kilometri şi separă Munţii Parâng de Munţii Căpăţânii. Apa Olteţului taie cei doi munţi, care, la un moment dat, aproape că se întrepătrund, distanţa dintre ei ajungând la 70 de centimetri. Cheile Olteţului sunt recomandate celor care vor să scape de caniculă, pentru că temperatura este aici cu 10 grade Celsius mai mică decât la intrare, munţii înalţi şi foarte apropiaţi constituind o pavăză împotriva razelor solare.

Cheile Olteţului au fost declarate arie naturală protejată de interes naţional. Suprafaţa rezervaţiei naturale este de 150 de hectare, aceasta incluzând şi Peştera Polovragi, care este, de asemenea, arie naturală protejată. În unele locuri, apa Olteţului curge printr-un adevărat hău, la 25 de metri faţă de nivelul drumului şi este greu de observat. O curiozitate este că apa râului are o temperatură constantă de 9-10 grade Celsius, indiferent de anotimp. Drumul şerpuieşte printre versanţi, pe lângă apa cristalină a Olteţului, peisajele fiind de o frumuseţe copleşitoare.
Pe Cheile Olteţului au fost identificate 405 specii de plante, dintre care multe sunt rare: piciorul cocoşului, lăcrămiţa, studeniţa, guşa porumbelului, panseluţa de munte sau ghio­ceii bogaţi.

Cai de acces:
DN 67 (E 81 / Rm. Vâlcea – Horezu – Polovragi – Tg. Jiu – Drobeta Tr. Severin / E70), traversează comuna prin extremitatea sudică, pe circa 4 km;
DJ 665 (DN 67 / Horezu – Vaideeni – Polovragi – Baia de Fier – Novaci – Crasna – Curtişoara / DN 66 / E 79).
Oraşul Horezu – Vaideeni (centru etnografic) – Polovragi (Mănăstirea Polovragi, Cheile Olteţului, Peştera Polovragi) – Baia de Fier (Cheile Galbenei, Peştera Muierii) – oraşul Novaci – Crasna (centru etnocultural, Schitul Crasna) – 51 km şi retur prin staţiunea balneoclimatică Săcel (DJ 661) până în DN 67- 15 km;
DN 67/Polovragi – Mănăstirea Polovragi – Cheile Olteţului – Peştera Polovragi – Luncile Olteţului şi retur – 14 km (Dc 22, DJ 665, drum forestier);

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

Transalpina (DN 67C) leagă Oltenia de Transilvania, de la Bengeşti și Novaci, peste Munţii Parâng, până la Sebeş în judeţul Alba. Cu secole în urmă acest traseu era o cărare prăpăstioasă folosită de ciobanii din Mărginimea Sibiului pentru trecerea turmelor de oi spre Oltenia, dar şi drumul pribegiei pentru mulţi ardeleni persecutaţi social, naţional şi religios de statul Austro-Ungar, care treceau munţii în Ţara Românească, stabilindu-se în Gorj, Vâlcea, Argeş, cunoscuţi sub denumirea de ungureni, adică păstori, ciobani, crescători de oi. Aşa se explică identitatea portului, a obiceiurilor şi tradiţiilor la populaţiile de pe ambii versanţi ai Meridionalilor.
La realizarea acestei căi rutiere au lucrat romanii în anul 104 d.Hr. pentru deplasarea armatelor lor spre capitala statului dac Sarmisegetuza. În timpul Primului Război Mondial a fost pietruită de armata germană, din raţiuni militare. În anul 1933 a fost reconstruită de regele Carol al II-lea care a fost impresionat de frumuseţea şi sălbăticia peisajului prin care trecea şoseaua. Inaugurarea şoselei a avut loc în anul 1935 la Poiana Sibiului.
Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m).

Staţiunea Rânca, situată de-a lungul Şoselei Transalpina, are două pârtii dotate cu teleschi şi instalaţie de nocturnă, fiind cea mai renumită staţiune de schi din Carpaţii Olteniei. Fiind declarată ca având cel mai mare potenţial turistic de iarnă nevalorificat din România, staţiunea deţine un domeniu schiabil foarte mare, situat între altitudinile de 1600 m şi până la 2100 m. Zona este în dezvoltare, numărul de spaţii de cazare şi alimentaţie publică crescând de la an la an.

Sursa:http://info-turism-novaci.ro

 

8. CNIPT Caracal

 cniptcaracal.jpg

Sursa: Site-ul CNIPT Caracal

Date de contact

Centru National de Informare si Promovare Turistica

 Adresa: Caracal, Jud.Olt,  Str. Piata Victoriei nr 35B

 Telefon/fax: 0349.407.005

 Telefon mobil: 0768.998.014

 E-mail: contact@cniptcaracal.ro / cniptcaracal@yahoo.com

 

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

TEATRUL NATIONAL CARACAL

În vara anului 1896, istoria Caracalului consemna: „S-a pus piatra de temelie a Teatrului Naţional menit a aduce propăşirea culturii locuitorilor Caracalului”, ca să se înalţe, în inima Romanaţiului, un impunător edificiu arhitectonic. La acea vreme, în Europa s-au construit un număr impresionant de teatre. România aceleiaşi perioade şi-a ridicat propriile edificii teatrale: Ateneul Român, Teatrul Naţional din Iaşi, din Bucureşti, din Cluj sau din Timişoara.
 
Prin voinţa edililor vremii şi din dragostea pentru teatru a locuitorilor, Caracalul şi-a construit un teatru la fel de frumos şi impunător, încadrat în acelaşi curent arhitectonic europen, ridicat, nu întâmplător, în zona istorică a oraşului, în vecinătatea ruinelor Curţii Domneşti a lui Mihai Viteazul.
 
Edificiul teatrului din Caracal, construit între 1896-1901 în stil eclectic cu accente neobaroce şi neorenascentiste, impresionează prin masivitatea şi bogăţia sa decorativă.
 
Sfârşitul secolului al XIX-lea a reprezentat pentru oraşul Caracal o perioadă relativ prosperă, avea atunci 12.000 de locuitori, fiind pe locul 24 din cele 32 de capitale de judeţ ale Vechiului Regat, dar al treilea din Oltenia, după Craiova şi Turnu-Severin. Această dezvoltare a accentuat procesul de urbanizare. Până la amenajarea parcului din Caracal, principalul loc de plimbare era grădina publică a Palatului administrativ, în jurul căreia erau “cafeneaua lui Dulgherescu, clubul Savu, prăvăliile unor negustori, grădina Paradis, cele trei hoteluri, dintre care cel mai vechi ridicat în 1896″, Primăria şi Prefectura, clădiri care păstrează şi astăzi atmosfera de secol XIX.
 
Din dorinţa locuitorilor şi având încurajarea elitei oraşului, întrucât construirea teatrului era un semn de recunoaştere, nu doar un important mijloc de comunicare a valorilor culturale, primarul adresa în noiembrie 1891 o cerere preşedintelui Consiliului Judeţean. Acesta solicita alocarea de fonduri pentru “un teatru care să servească şi ca local pentru curtea de juraţi”.
 
Lucrările de construcţie au durat cinci ani, au început la 14 iulie 1896 şi s-au încheiat în 1901. Teatrul s-a realizat după planurile arhitectului austriac Franz Billek, întocmite la Bucureşti în luna mai 1896. Din câte se ştie, aceasta este singura clădire construită de arh. Billeck în Regat. Antreprenor a fost italianul Spaulenzi Mariani.
 
În 1899, viaţa economică a cunoscut o criză puternică, oprindu-se temporar lucrările de construcţie, întrucât Teatrul “cu atâtea pretenţii cerea multă cheltuială”. Ulterior, din lipsa fondurilor s-au făcut unele compromisuri, neprevăzute în planuri, pentru a termina edificiul.
 
Astfel s-a hotărât simplificarea unor detalii, s-a renunţat la unele părţi din proiect, decoraţiile din ipsos au luat locul celor din piatră, cele din lemn le-au înlocuit pe cele de piatră artificială, iar intrarea a fost complet transformată, de aceea scuarul din faţa somptuoasei clădiri a rămas neamenajat o lungă perioadă.
 
Teatrul a fost iniţial gândit cu un acces carosabil, dar atât din cauza diferenţei de nivel dintre cele două străzi, cât şi din cauza întârzierii inaugurării, în final acest spaţiu a fost tratat ca un sumar trotuar în trepte. Faţada principală, dinspre est, este tratată cu somptuozitate, fiind animată de un repertoriu decorativ bogat, accentul este pus pe registrul superior. Coloanele angajate încadrează cele trei intrări şi balcoanele, care au parapet cu baluştri ionici şi două console cu motive geometrice.
 
Faţadele de nord şi de sud păstrează elemente decorative ale faţadei de est, dar le pune în operă într-un mod diferit. Coloanele angajate devin pilaştri fără capitel, fereastra cu trafor este mărginită de doi mascheroni. Cornişa de coronament se termină cu un fronton triunghiular. Lanternoul peste scările de acces la balcon este din tablă.
 
Clădirea este din zidărie de cărămidă, la ferestre şi la uşi au fost folosite ca buiandrugi şine de cale ferată înguste. Planşeul etajului este o structură mixtă de şine cu bolţi de zidărie aplatizate peste care este pus un strat de mortar, slab armat, iar planşeul podului era din lemn.
 
În tratarea spaţiilor interioare, accentul a fost pus pe holul principal. Din arhietip a fost eliminată scara de onoare monumentală. Accesul la balcon se face prin două scări laterale, din piatră. “Pictura era executată în manieră 1900. Plafoanele sălii de spectacole au fost pictate cu scene idilice sau pastorale”, scria Petru Crăciun. Pictura originală nu s-a păstrat, astăzi interioarele fiind complet repictate. Etajul al doilea are trei ferestre mici şi o cornişă pe console, cu trafor din ipsos cu motive vegetale având ca emblemă lira. Iniţial, pe cornişă erau patru statui ce reprezentau muzele: Caliope, Eutherpe, Terpsichore şi Thalia, înlocuite în 1959. (Sursa, Monografia Caracal, Jurnalul Naţional)
 
Deschiderea Teatrului cel nou a aparţinut Societăţii dramatice din Craiova. A urmat Opera italiană a lui Massini, care cu o trupă de 80 de persoane joacă:  ″Traviata″, ″Travatore″, ″Ernani″, ″Bărbierul din Sevilla″ şi alte spectacole. La închiderea socotelilor, impresarul Vasile Brânduşanu pierde 3 lei” (Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).
 
În sala Teatrului Naţional au jucat cei mai de seamă actori ai scenei româneşti. Printre ei şi Nottara, cu spectacole în stagiuni permanente. Transcriem din aceeaşi Monografie:
Era o zi călduroasă de primăvară, ziua lăsatului de sec de Paşte. De cu seară, oraşul avea o forfotă de calfe urmaţi de cete de ucenici, târguind portocale pentru familiile jupânilor. Jupânii târguiau şi ei alviţă albă pentru calfe şi ucenici. În acest vălmăşag soseşte în oraşul nostru Domnul Nottara şi după ce dă o raită pe la Teatru, merge de se aşează pe o bancă în grădina publică. (Este vorba de grădina din spatele actualei Primării a oraşului Caracal n.a.). Într-o clipă grilajul grădinii e înconjurat de copii, ucenici, calfe, elevi care încep a arăta cu degetul, printre gratii, pe marele actor. Acesta, stingherit de manifestaţia neaşteptată ce i se făcea, porneşte prin ieşirea dintre Prefectură şi Primărie, dar ceata-l urmează de la distanţă, strigînd: ”Uite pe Nottara! ”. Bietul Nottara iuţeşte pasul, priveşte înfuriat înapoi, dar ceata creşte mereu, îl persecută tot mai insistent cu: ”Uite Nottara!” O ia pe uliţa tîrgului aproape în galop, priveşte înapoi speriat, până ce Providenţa îi scoate înainte o birjă. Salvat, se aruncă sus şi agitând bastonul răcneşte: ”Scapă-mă, birjar! Mână, că mă manâncă crăcălenii!” Seara, Teatrul geme. Din lojele de sus şi de la balcon, i s-au aruncat pe scenă, drept omagii…portocale. Totdeauna, pe aici se obişnuia ca, scamatorilor de prin circurile ambulante ce opreau prin Caracal, să li se arunce portocale, drept admiraţie ″ (Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).
 
Amintim în treacăt pe câţiva dintre artiştii cari au ilustrat această scenă: Genialul violonist George Enescu a dat mai multe concerte. D-na general Averescu a cântat din gură pentru concerte de binefacere.
Apoi: Aristiţa Romanescu, Agata Bârsescu, Sturza, Filotti, Marioara Voiculescu, C. Notara, Brezeanu, Liciu, Soreanu, Lecca, Davila, Demetriad, Bulandra, Creţu, Anestin, Radovici, Manolescu, Storin, Ciprian etc.
În opere şi operete: Băjenaru, Niculescu-Basu, Atanasiu, Nora Marinescu, Tănase etc.
Marii savanţi: Iorga, Pârvan, I. Ştefănescu au ţinut conferinţe, precum şi Tache Ionescu, Xenopol, Mircescu, conferinţe politice.
Doamne, domnişoare şi domni din societatea locală au apărut pe scenă în diferite serbări sau concerte”. (Ştefan Ricman, Monografia judeţului Romanaţi, 1928).
 
Mari figuri ale ştiinţei, literaturii şi artei: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Octavian Goga, mari politicieni, precum Tache Ionescu, Nicolae Titulescu au conferenţiat pentru propăşirea neamului şi a culturii româneşti, dar şi pentru împlinirea marelui vis dintotdeauna, de a se înfăptui România Mare.
 
Tradiţia teatrală caracaleană se regăseşte la loc de cinste în arhivele oficiale şi în cele sentimentale, ca o dovadă certă, că Teatrul Naţional s-a construit şi a existat din nevoia de cultură a oamenilor care l-au animat, de-a lungul vremurilor, artişti sau spectatori.
 
Pentru sfârşitul anului 2008, istoria Caracalului a consemnat: „S-a desăvârşit consolidarea şi restaurarea Teatrului Naţional menit a aduce prosperitate culturii locuitorilor Caracalului”. Ceea ce am aşteptat cu toţii, unii cu credinţă, alţii cu îndoială, iată că s-a întâmplat la 19 decembrie 2008, când, după 22 de ani,   s-au redeschis uşile Teatrului Naţional.
 
Caracalul are propria trupă de teatru, sub titulatura Teatrul Municipal, cu o activitate neîntreruptă de peste 60 de ani, o trupă de amatori, e drept, dar cu un repertoriu variat sub semnătura unor regizori profesionişti, cu spectacole de teatru pentru toate gusturile şi pentru orice vârstă.
 
La Teatrul Naţional au loc, anual, Festivalul Naţional de Teatru „Ştefan Iordache”, Festivalul de Comedie al teatrelor neprofesioniste, Festivalul de Teatru şi Film de scurt metraj pentru tineret „fesTin”, permanent stagiunea Teatrului Municipal,  spectacole de teatru, de muzică, de divertisment, simpozioane, conferinţe, expoziţii etc.
Caracalul se poate mândri, din nou, cu această bijuterie arhitectonică, pe care o  înnobilează, asemenea oamenilor altor vremi, cu  pasiune, dăruire, talent şi cu multă dragoste. S-a împlinit un vis şi s-a desăvârşit un act irepetabil pentru viitorii 100 de ani.
 

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 ZILELE MUNICIPIULUI CARACAL

Evenimentele le gasiti aici: http://www.cniptcaracal.ro

 

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

MESTESUGURI TRADITIONALE

Un meştesug bine cunoscut în judetul Olt este olãritul, apãrut încã din neolitic si care avea sã detinã în zonã o înflorire fãrã seamãn. Astãzi mai sunt în Olt trei centre de olari: Oboga, Romana, Corbeni, care mai lucreazã ceramicã smãltuitã si nesmãltuitã în forme si decoruri diverse.
O parte din vase si-au pierdut utilitatea si sunt folosite pentru decor, astfel urcioarele de nuntã cu forme de pãsãri, oameni si animale sau farfuriile întinse decorate cu pomul vietii, motiv specific centrelor de pe Valea Oltetului.
Alte mestesuguri populare bine conservate în judetul Olt sunt: cojocãritul Vãdastra, torsul, cusutul–Priseaca, Curtisoara, Icoana, Cezieni, cioplitul în lemn si os–Câmpia Boianului, pictura popularã pe lemn si sticlã-Corbu, mãsti si cãlus-Osica, feroneria-Brîncoveni.
Portul popular din judetul Olt ocupã în ansamblul costumului românesc un loc aparte prin trãsãturile sale particulare, îmbogãtind repertoriul ornamenticii populare românesti cu motive originale, de o deosebitã valoare plasticã.
Pe ansamblul zonei Olt vom remarca anumite trãsãturi ale portului popular: cãmasa din pânzã albã cusutã cu motive geometrice din arnici, completate cu mãrgele colorate; zãvelci de culoare bleumarin, alese în rãzboi, cu fir metalic sau betealã, sube din dimie albã sau seina (pentru iarnã). Marama din borangic întregeste costumul dându-i o notã de elegantã si un aspect tineresc.
Obiceiurile legate de anumite sãrbãtori din ciclul anual al muncii sau de evenimente deosebite din viata omului, sunt un domeniu important al culturii populare românesti.
Cele mai spectaculoase si mai bine pãstrate obiceiuri sunt cele de iarnã, prilejuind colindul, constituirea cetelor, ursitul de mãritat etc. Obiceiurile de primãvarã marcau diferite etape în desfãsurarea muncilor agricole. În cadrul obiceiurilor de peste an, de Rusalii, în judetul Olt se organizeazã cãlusul, cea mai însemnatã manifestare folcloricã, în care dansul are un rol preponderent.
"Prin costum, traditii si cântece fiecare sat tine sã-si pãstreze aureola specificã" spunea Lucian Blaga fãcând elogiul satului românesc.
Gospodãria tãrãneascã specificã judetului Olt s-a individualizat de-a lungul timpului, în functie de conditiile istorice si social-economice.

 

9. CNIPT Vâlcea

cniptvalcea.jpg 

Sursa: Site-ul CNIPT Valcea

Date de contact

 Bulevardul Tudor Vladimirescu nr.23 Ramnicu-Valcea

cnipt.valcea@gmail.com

 0350 521 100

Obiectiv principal/Link către alte obiective turistice

 MUZEUL JUDEȚEAN DE ISTORIE VÂLCEA

Adăpostit în clădirea fostei „Scoli cu ceas” - edificiu reprezentativ pentru Râmnicu Vâlcea - monument de arhitectură laică, construită în 1898.

Colecţiile expoziţiei permanente sunt dispuse cronologic, dezvăluind vizitatorilor anii de vieţuire neîntreruptă pe aceste locuri. 

Alte monumente:

http://www.valcea-infoturism.ro/turism

Eveniment principal/Link către alte evenimente din localitate

 Evenimente desfasurate in 2017 in judetul Valcea:

http://www.valcea-infoturism.ro/images/calendar.pdf

Personalitate născută în zonă/Obiceiuri din zonă/Alte detalii

PARCUL NATIONAL COZIA

Acest taram muntos, este alcatuit din masivul Cozia apartinand Muntilor Fagaras, o parte a Muntilor Capatanii denumita Naratu si a Muntilor Lotrului cu masivul Doabra, Calinesti, Brezoi. 

In spatiul biogeografic din zonele Cozia, Naratu, Doabra si Calinesti se gasesc elemente naturale cu o valoare deosebita sub aspect geologic, fizico- geografic, floristic, faunistic si hidrologic, care ofera posibilitatea cercetarii stiintifice, desfasurarii unor activitati educative, recreative si turismului. 

CUM AJUNGEM? 
E 81 pe sectorul Rm. Valcea – Sibiu si drumuri judetene modernizate si nemodernizate pe traseele Calimanesti – Salatrucel – Cabana Cozia – 27 Km. 

Calimanesti –pr. Lotrisor- Naratu-20 Km. 

ATRACȚII TURISTICE 
Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră, etc) şi antropic (mănăstiri, monumente istorice, ), reprezintă o destinaţie interesantă atât pentru turiştii din ţară, cât şi pentru turiştii din străinătate. 

Monitorizarile fluxului turistic in perioada 2003-2005 au scos in evidenţă că un numar de aproximativ 50.000 turişti pe an au vizitat această zonă, dar numarul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat in anii 2006-2007. 

Principalele motivaţii fiind: 
 - drumeţii, plimbări in natură; 
 - practicarea unor sporturi, 
organizarea de expediţii, 
tabere si concursuri in aer liber;

- vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri şi monumente istorice; 

- vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, 
(Defileul Oltului, Cheile Lotrişorului, Cascada Gardului, Bulzul); - insuşirea unor cunostinţe despre natură
(in general elevi si studenţi); 

O parte din vizitatorii care frecventează in general locurile mai accesibile de la intrările in parc sunt sosiţi in zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimaneşti –Căciulata-Cozia.

 

10. CNIPT Horezu

14VasdecermaicrealizatlaHorezu9454.jpg

Date de contact

Centrul National de Informare si Promovare Turistica Horezu 

str. Tudor Vladimirescu nr.63 

tel 0350801575 

CNIPT@gmail. com

cnipthorezu@yahoo.com

Persoane de contact :Olaru Elena , Hangiu Marina ,Andreescu Gabriela 

Site www.horezu-infoturism.ro .

 

Obiective turistice

Ansamblul Manastiresc Hurezi -monument UNESCO

Galeria de Arta Populara Contemporana - colectie nationala de ceramica cu un patrimoniu de peste 4000 de exemplare .

Atelierele de olarit traditionale din satul Olari -tehnica de decorare  patrimoniu UNESCO.

Manastirile Arnota si Bistrita

Pestera Liliecilor

Muzeul Trovantilor

Cheile Bistritei

Culele Greceanu ,Duca ,Casa memoriala I.G. Duca

In statiunea turistica Horezu va asteapta 23 unitati de cazare clasificate 2-4 stele cu un total de 509 locuri .

 

EVENIMENTE 

Zilele orasului Horezu in primul week-end din luna  septembrie

Cocosul de Hurez  in fiecare an in primul week-end din luna iunie ( festival international)

Targul  de Izvorul Tamaduirii anual in prima zi de vineri de dupa sfintele sarbatori de paste .

Colindul Sfant si Bun anual in Ajunul Craciunului .

 

11. CIT Dobrosloveni

dobrosloveni.jpg

 Date de contact

Centrul Național de Informare și Promovare Turistică
Comuna Dobrosloveni, județul Olt
Telefon: +40.0249.530225
Fax: +40.249.530225
Email: contact@dobrosloveni-turistic.ro

Persoană de contact :Chidu Ileana

 

Obiective turistice

Pe teritoriul comunei Dobrosloveni,in satul Reșca, se află ruinele vechii cetăți antice Romula Malva ce datează din secolele II-III. Romula, capitală a Daciei Inferioare şi mai târziu, a Daciei Malvensis, este singurul mare oraș din Dacia cu nume latin, ce amintește de marea metropolă a antichității.

Până la venirea romanilor a existat aici o puternică așezare rurală dacică, care după unii cercetători ar fi purtat numele de Malva. Prezența romană pe teritoriul viitorului oraş datează de la începutul secolului al-II-lea, din perioada războaielor de cucerire a Daciei. În această vreme au fost trimise pe acest teritoriu mai multe legiuni romane cum ar fi: Legio XI Claudia şi Cohors I Flavia Comangenorum, pentru executarea unor lucrări cu caracter militar, adică apărarea teritoriului. Prezenţa acestor unităţi militare este atestată de castrul de pământ cu val de apărare , ce datează din anii 105-106 en, construit de romani pentru apărarea teritoriului cucerit .

Romula este cel mai întins sit arheologic român de la sud de Carpați (peste 304 hectare) și unul dintre cele mai importante centre economice si culturale din provinciile romane dunărene. Orașul a fost vizitat de împaratul Filip Arabs, care în anul 248 d.Hr. a supervizat fortificarea acestuia cu zidul de caramidă care îi poartă azi numele. În acest oraș s-a nascut și a trăit mama viitorului împarat roman Galerius.

 

Evenimente 

  1. Festivalul Național de folclor “Plai de Romanați”

În comuna Dobrosloveni, în luna Septembrie are loc un tradițional festival intitulat  Festivalul Național de Folclor “Plai de Romanați” . Comuna găzduiește an de an , numeroase momente pline de tradiție și frumusețe, în cadrul festivalului fiind prezente ansambluri și gupuri muzicale și folclorice atat din țară cât și din străinătate.

Atelier de cusături

Pentru ca în zona noastră încă se pastrează tradiția cusaturii, în special a iilor tradiționale, , în comuna Dobrosloveni s-a înființat un atelier de cusături, unde tinerii deprind tainele confecționării frumoaselor veșminte populare.

 

Personalitate culturală a zonei

Scriitor,muzicolog și  poet, Ion Potopin este născut în satul Potopin, comuna Dobrosloveni, județul Olt. Autorul este doctor în istoria teatrului și a debutat  cu versuri la Zorile    Romanatului în 1934.

 

 

 

 

Your Website Title

 

 

Pret carburant

prix-carburant.jpg

Trafic web afisat

counter stats

 

Print Friendly and PDF

Your Website Title
Your Website Title
Trebuie sa instalati Adobe Flash pentru a vedea acest continut.

www.inforegio.ro
Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României“.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro

Copyright © 2015 Primaria Moreni